Osanditi Pacatul, nu Pacatosul

Pe cat de tare trebuie sa respingem pacatul, pe atat de mult trebuie sa-i iubim, fara partinire, pe toti pacatosii.

Omul trebuie sa tinteasca a-si cunoaste starea lui decazuta si pacatoasa, pentru a se smeri si a avea intelegere fata de alti pacatosi si a nu-i osandi.

Desfranatele si vamesii, prin pocainta si smerenie, o vor lua inainte in Imparatia Cerurilor, caci pentru Dumnezeu ei sunt „hoti prinsi”, in timp ce noi, ceilalti, suntem „hoti neprinsi”.

Hotul prins si umilit, desfranata vadita si rusinata, umilita si pocaita, se afla mult mai sus decat noi, cei cu nume bune, dar cu o nestiuta viata indoielnica. [Parintele Porfirie (2, pag. 49-50)]

Cititi si articolul: „Trasaturile Pacatosului„

Read Full Post »

Iubirea

Multi spun ca viata crestineasca este neplacuta si grea. Eu spun ca este placuta si usoara, dar cere, obligatoriu, doua lucruri: smerenie si iubire.

Orice lucru trebuie sa-si aiba inceput in iubirea pentru Dumnezeu. Si ce sunt iubirile omenesti pe langa iubirea dumnezeiasca? Stricaciune si inselare. Doar iubirea dumnezeiasca este vesnica si adevarata.

Sufletul indragostit de Hristos este pururea fericit si senin, orice i s-ar intampla;  isi iubeste semenii, e incapabil sa urasca. Cand Il iubesti pe Hristos, ii iubesti, in acelasi timp, pe toti oamenii, fara sa te intrebi daca sunt vrednici sau nu de iubire sau daca o vor primi ori respinge.
Astazi oamenii cer sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect este sa nu-ti pese daca ei te iubesc, atata timp cat tu il iubesti pe Hristos si pe ei. Doar asa se imbogateste sufletul. Tu revarsa iubirea lui Hristos peste toti si atunci va veni, in chip tainic, o schimbare. Tu iubeste-i pe toti in taina si roaga-te inlauntrul tau. Si va veni un timp cand vei iubi fara sa te silesti. Si vei simti ca toti te iubesc.
Iubirea noastra pentru prieteni este adesea amestecata cu lucruri straine -interesul, rasplata, slava desarta, slabiciunea sentimentala, atractia patimasa- in timp ce iubirea pentru dusmani este curata.
Cand le facem morala altora, acestia vor riposta; cand insa ii iubim, ei vor fi miscati si astfel ii vom castiga. Cand iubim, noi socotim ca oferim altora, dar, in realitate, ne oferim noua insine. Iubirea cere jertfa. Sa jertfim cu smerenie ceva al nostru- care, de fapt, apartine tot lui Dumnezeu.
Se povesteste ca Vantul si Soarele se certau, fiecare spunand despre sine ca e mai puternic. Si s-au invoit ca acela dintre ei care va reusi sa dea jos suba ciobanului ce tocmai urca muntele, sa fie considerat cel mai puternic. Vantul a suflat cat a putut, dar ciobanului i s-a facut frig si s-a infasurat si mai strans in suba lui. A iesit apoi Soarele de dupa un nor, imprastiind in jur caldura si bunatate, incat ciobanul s-a incalzit si si-a scos suba. Atunci Soarele a strigat catre Vant: „Ai vazut care dintre noi e mai puternic?” Concluzia: „Nu castigi pe om cu asprimea, ci cu bunatatea”. [Parintele Porfirie (2, pag. 22-35)]

Read Full Post »