Cu ce voiesti sa te mangai in aceasta viata? Oare cu marirea, ce piere lesne? Oare cu avutia? Sau cu dezmierdarile si poftele lumesti? Caci lumea aceasta este plina de plangere, iar nu de veselie, de necaz, iar nu de bucurie, de suparare si de amaraciune, iar nu de mangaiere. Si nimic din ea nu este statornic, care sa nu se schimbe, bucuria este amestecata cu supararea, veselia cu plangerea, marirea cu injosirea, bogatia piere, frumusetea ramane mancare viermilor, desfatarea trupeasca prin moarte se sfarseste.
Toata aceasta lume este plina de primejdii si scandaluri, pretutindeni este pizma, invidie si sfada, de o parte te lupta mancarea, iar de alta parte bautura, de o parte lenea, iar de alta parte nesimtirea, de o parte frica , iar de alta parte pofta trupeasca.
„Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune” (Ecleziastul 1, 2), in afara de a iubi pe Dumnezeu si a-I sluji Lui, Unuia. Aceasta este cea mai mare intelepciune, ca prin lepadarea de lume, sa cauti imparatia cea cereasca.
Caci este desertaciune a cauta pozitii si scaune inalte. Este desertaciune a umbla dupa poftele trupului si a vana placeri care la vremea ce urmeza vor aduce pedepse peste tine. Este desertaciune a dori necontenit viata lunga si de viata cea buna a nu purta de grija. Este desertaciune a pironi ochiul numai la vremea cea de fata si pe cea viitoare a o pierde din vedere. Este desertaciune a ne lipi inima de ceea ce trece ca fumul si lucrurile nepieritoare sa le ignoram. „Ca nu se va satura ochiul a vedea, nici urechea a auzi” (Ecleziastul 1, 8). Invata a dezlipi inima ta de la bunurile vazute si a o inalta la cele nevazute. Pentru ca cei ce urmeaza poftelor lor, isi pangaresc constiinta si pierd darul lui Dumnezeu.
De aceea, nu te bucura de nimic in acest veac al plangerii, unde toate sunt vremelnice, nestatornice si fatarnice, unde toate sunt mincinoase si schimbatoare.
Ci de vrei sa te mangai, numai in Domnul sa te mangai, de voiesti sa te bucuri numai intru Domnul sa te bucuri, caci bucuria trupeasca degraba piere, iar bucuria Domnului ramane in veci.
Precum spune Apostolul: „Intru Domnul va bucurati, neincetat va rugati, pentru toate multumiti, caci in acestea trei se face mantuirea noastra”.
.
Surse bibliografice:
„Alfavita Sufleteasca”
„Urmarea Lui Hristos”
.
Vezi si articolele:
„Traista Fericirii, Nefericirea si Masura Suferintelor”
„Cauzele Necazurilor si Suferintelor”
„Atitudinea in fata necazurilor si suferintelor”
„Căutând fericirea peste hotare” (de pe siteul Ortodoxia Tinerilor)
frumos dar preotii nu traiesc ce zic iar asta scade la jumatate valoarea mesajului.
nu spune preotii si atat . Poate preotii, adica cativa dintre ei . Sa nu uitam ca unul din apostoli l-a tadat pe Hristos , asta nu inseamna ca … apostolii. Se simte sfintenia locului pe unde a calcat Andrei cand ne-a increstinat . Asa se simte sfintenia tainelor oficiate de preotii ortodocsi . Si asa va fii pana la sfarsitul veacurilor . Ca Hristos este capul bisericii noastre si va fii cu noi pana la sfarsit. Si eu IL cred , pentru ca nimic nu este neadevarat in tot ce ne-a transmis El si biserica Sa.
Am atins noi sfintenia, ca sa judecam pe altii? Suntem noi oare perfecti, ca sa judecam imperfectiunea? Suntem noi fara de pacat, ca sa judecam pacatele altora? “Cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada.” (I Corinteni 10,12)
Iar pe preoti nu este bine a-i judeca. Vezi si articolul „Sa nu judecam preotii!”, de pe siteul „Sfaturi Ortodoxe” : http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/30jdcpreotii.htm
Ok eu nu ascult un om care nu are viata traita.Nici pe Iisus nu il asculta nimeni daca traia murdar.
Nici dumneata nu ai asculta de cineva care nu face ce zice.
Toti suntem oameni.Inaintea lui Dumnezeu toti suntem egali.
Dar un om care spune si el nu este exemplu…..imi pare rau eu cred ca un astfel de om trebuia sa fie in alta profesie.Fara suparare.Cred ca tre sa fim realisti.
E alegerea fiecaruia. Cel care judeca fara indurare, asa va fi si el judecat: fara indurare. Caci cu masura cu care judecam, cu acea masura vom fi si noi judecati.
:)Daca un om greseste il protejati sau il indreptati?Se pare ca prin atitudinea dumneavoastra il incurajati ca continue in stilul lui de viata.Sa aveti o zi buna.
Fiecare va raspunde pentru faptele sale in fata adevaratului Judecator, Iisus Hristos, cand va veni sa judece lumea. Indreptarea celui ce greseste nu se face prin judecarea si osandirea lui, ci cu duhul blandetii si al iertarii, ca sa-si dea seama ca a gresit si sa se pocaiasca. A se vedea si articolul „Osanditi Pacatul, nu Pacatosul”: https://vorbeintelepte.wordpress.com/2009/07/04/pacate-si-pacatosi/
[…] “Desertaciunea vietii lumesti” […]
Preotul spovedeste si are HAR, dar ce pacate are el, sunt ale lui; dar sa nu uitam cit bine primim de la spovedanii. Daca Dumnezeu ne iarta PRIN parinti sau cu ajutorul lor, atunci EL nu-i va ierta pe ei, anume pentru ca ne curata pe noi?