Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘scrieri din Sfintii Parinti’

1 “Hristos S-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8).
2 “Stapanirile de la Dumnezeu sunt randuite” (Romani 13, 1). Fericit cel ce intelege aceasta cereasca invatatura; caci ascultand de arhiereu, de domnitor, de parinte, de oricine e in adevar slujitor al lui Dumnezeu spre bine, de Dumnezeu singur asculta.
3 Ascultarea este perfectiunea cea mai inalta la care poate ajunge omul; ea singura ne apara de ratacire si de pacat. Caci ce este ratacirea? Cugetarea unui spirit slabit, ce nu recunoaste nici un stapan si nu asculta decat de sine. Si ce este pacatul? Fapta unei vointe corupte, ce nu recunoaste nici un stapan si nu asculta decat de sine.
4 Cand in faptele tale cauti numai la ceea ce-i place lui Dumnezeu si la folosul aproapelui, atunci te vei bucura de adevarata libertate a duhului.
5 Chiar de nu e buna oranduiala in lume, nu e viata decat prin ascultare; ea e legatura oamenilor intre ei si cu Facatorul lor, temelia pacii si principiul armoniei universale.
6 Este mai sigur a cere si a lua sfat, decat a da.
7 Intelepciunea voieste ca sa nu facem nimic important, mai inainte de a lua sfat, in spirit de supunere si de umilinta.
8 Nimeni nu stie a porunci cu indrazneala, daca n-a invatat a asculta cu supunere.
9 Nu cauta mangaierea in nici o faptura, ci bucura-te deplin in Domnul, si in toate, orice ti s-ar intampla, ramai intotdeauna multumit. Fericirea prea mare sa nu te veseleasca, nenorocirea prea mare sa nu te intristeze, ci plin de credinta si nadejde lasa-te in mana lui Dumnezeu, caruia nimic nu-i moare, nimic nu-i piere, ci caruia toate ii traiesc si toate ii slujesc.
10 Nu e putin lucru a sta sub ascultare, caci este mult mai sigur a fi ascultator, decat poruncitor.
11 Nu este intru om calea lui. Caci omul hotaraste si Dumnezeu oranduieste.
12 Nu lua aminte cine e cu tine sau impotriva ta, ci ai grija ca Dumnezeu sa fie cu tine in tot lucrul pe care-l faci. Sa ai constiinta buna, si Dumnezeu te va apara. Caci ce poate rautatea omului impotriva aceluia pe care Dumnezeu va voi sa-l ajute? Daca stii a tacea si a patimi, Dumnezeu nu te va lasa; El stie cum si cand sa te scape din tot necazul.
13 Nu vei ajunge niciodata la pacea sufletului, pana cand nu te vei supune mai-marilor tai din toata inima, pentru Dumnezeu. Dar fiindca multi se supun mai mult de nevoie decat din dragoste, pentru acestia supunerea este o pedeapsa si viata lor un sir de cartiri.
14 Te poti vantura incoace si incolo si pace nu vei afla, decat numai in smerita supunere fata de legiuita carmuire a mai marelui tau. Inchipuirea ca in alt loc va fi mai bine si schimbarea locurilor a inselat pe multi.
.
Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996
.
Cititi si celelalte articole din categoria:
“Despre ascultare si voia lui Dumnezeu”

Read Full Post »

1 Care lupta este mai mare, decat a aceluia ce voieste a se birui pe sine insusi? Si munca noastra ar trebui sa fie aceasta: a ne birui pe noi insine, a dobandi din zi in zi mai multa putere asupra-ne si in tot ceasul a face un pas inainte pe calea binelui.
2 Cateodata suntem porniti de patima, si noi credem ca e ravna.
3 Cel slab cu duhul si robit carnii (trupesc), greu se poate slobozi din lanturile poftelor lumesti. Dupa ce a dobandit ce a poftit, el va fi dezamagit ca aceasta nu l-a apropiat cu nimic de pacea pe care a cautat-o. Asadar, nu este pace intru inima omului trupesc, care o cauta in lucrurile din afara; ci ea locuieste in omul duhovnicesc.
4 Chemarea omului este a patimi si a se osteni, iar nu a petrece in lene si vorba desarta.
5 Daca in ziua ispitei si a necazului vei fi statornic in rabdare, aceasta inseamna nadejde de mare spor pe calea binelui. Caci nu numai prin fuga sau prin impotrivire violenta se poate birui ispita, ci prin multa rabdare si incredere in Dumnezeu. Deci, ispititi fiind, sa nu deznadajduim, ci cu ravna mai mare sa rugam pe Dumnezeu ca sa se indure a ne da ajutor.
6 Doi vrajmasi avem noi, care nu ne lasa in pace: a) patimile, care bat inima noastra precum valurile marii si b) lucrurile trecatoare ale veacului, cu care ne ocupam prea mult.
7 Este grea, foarte grea, lupta impotriva noastra si osteneala acestei greutati ne sperie. In toate ocaziile, cauta mijlocul prin care te-ai putea face mai bun.
8 In ispite si tulburari se cunoaste sporul omului in viata cea buna. Ele sunt piatra de incercare prin care se vadeste adevarata vrednicie a omului, si prin care se purifica virtutea. Caci nu e lucru insemnat a avea evlavie si ravna acolo unde nu este greutate si primejdie.
9 Infraneaza lacomia de la mancare si bautura. Nu fii niciodata de tot fara indeletnicire: ci citeste, sau scrie, sau te roaga, sau cugeta lucruri duhovnicesti, sau lucreaza cu mainile ceva spre folosul obstei. Sa nu fii lenes in cele obstesti si silitor numai in ale tale.
10 Pe om il costa mai mult de a se supune pornirilor sale, decat a le invinge; si daca lupta impotriva patimilor e grea, o pace nespusa este fructul ei; sa nu ne temem de munca ei, caci va fi de scurta durata si apoi urmeaza odihna vesnica.
11 Stai impotriva aplecarilor tale rele inca de la inceput si te dezvata de raul obicei, ca nu cumva cu incetul sa ajungi la mai mare greutate.
12 Sunt oameni care stau neclintiti impotriva ispitelor celor grele, iar de cele marunte, din toate zilele, adeseori sunt biruiti – si aceasta pentru ca sa se smereasca, si sa inteleaga ca nu trebuie, de vreme ce sunt atat de slabi in luptele cele mici, sa se increada prea mult puterilor lor, in cele mari.
13 Viata omului pe pamant este o vesnica lupta: contra diavolului, contra lumii si contra lui insusi. Cel ce nu ingrijeste de micile lucruri, va cadea incetul cu incetul.
14 Vrei sa tragi folosul in vederea caruia Dumnezeu ingaduie sa fim ispititi? Recunoaste-ti ticalosia, slabiciunea, neputinta si umileste-te din ce in ce mai mult.
.
Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996
.
Cititi si celelalte articole din categoria:
“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

1 Ascultarea cea adevarata este rasplatita cu ascultare. Caci daca cineva il asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe el (Avva Mios).
2 Ascultarea e moarte de bunavoie, viata neiscoditoare, primirea primejdiei fara grija, raspuns necautat in fata lui Dumnezeu; e mormant al vointei si inviere a smereniei.
3 Ascultarea este cea dintai dintre virtutile de inceput, caci inlatura mandria si ne aduce smerita cugetare (Sf. Diadoh).
4 Ascultarea este moartea mandriei si invierea smereniei (Sf. Ioan Scararul).
5 Ascultarea este mucenicie, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
6 Ascultarea este scara cea mai scurta catre cer (Sf. Vasile cel Mare).
7 Caderea celui ce se afla in ascultare sta in implinirea voii proprii, iar a celui ce cauta pacea si linistea sufleteasca sta in departarea de la rugaciune.
8 Cand Dumnezeu binevoieste sa faca un lucru, toata zidirea ajuta sa se implineasca.
9 Cand o cere ascultarea, nu trebuie sa existe frica de moarte.
10 Cei ce se tem de Dumnezeu sunt temuti de oameni, la fel cum ingerii Lui sunt temuti de diavoli.
11 Cel ce se afla sub ascultare, ia mai multa plata decat pustnicul.
12 Cele ale lui Dumnezeu vin, fara ca tu sa le simti.
13 Fa-te rob adevaratului Stapan, ca sa nu fii robit de cei multi.
14 Fie ca izbandesti in lucrul tau, fie ca nu, multumeste lui Dumnezeu.
15 Nimeni nu este de neam mai stralucit decat altul, decat cel ce face voia lui Dumnezeu.
16 Orice calcare de porunca, orice neascultare, sunt o lepadare de Hristos (Sf. Simeon Noul Teolog).
17 Toate lucrurile care ti se ivesc fa-le pe fiecare dupa folosul sufletului.
.
Sursa bibliografica:- „Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul), Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999
.
Cititi si celelalte articole din categoria:

“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

1 “Aceasta idee e a mea”, “eu cel dintai am zis aceasta”, “inainte de mine nu se stia nimic despre aceasta”: Spirit mandru, iata graiul tau!
2 Chiar de a-l vedea pe altul pacatuind sau mare faradelege facand, tot n-ar trebui sa te socoti mai bun dacat el; caci nu stii pana cand si tu vei putea ramane intru bunatate.
3 Indrazneala celor faradelege se naste din mandria lor, si se va intoarce impotriva lor spre inteleptire.
4 Mandria a pierdut pe om, umilinta il inalta si il aseaza din nou in har cu Dumnezeu.
5 Nu te ingamfa ca ai duh sau vreo indemanare, ca sa nu te faci neplacut lui Dumnezeu, al caruia este tot ceea ce ai tu bun de la natura.
6 Nu te lauda intru bogatii, nici in prieteni, ca sunt puternici; ci in Dumnezeu, care da toata averea Sa si doreste a se da inca si pe Sine pe deasupra.
7 Nu te mandri intru frumusetea trupului tau, caci iata o mica boala il poate strica si sluti.
8 Nu te socoti pe tine mai bun decat altii, ca nu cumva, inaintea lui Dumnezeu, care vede ce este in om, sa fii mai rau decat ei.
9 Nu te trufi pentru faptele tale cele bune, caci judecatile lui Dumnezeu sunt deosebite de ale oamenilor.
10 Nu te umfla in penele mintii tale, ci mai bine marturiseste-ti nestiinta.
11 Omul, “ingamfat in adancul nelegiuirii, nelinistit si obosit de sine insusi” (Fericitul Augustin).
12 Privind slabiciunea omului, nestatornicia vietii sale, suferintele de care este inconjurat, intunecimile mintii sale, nesiguranta vointei “pornita spre rau din tineretile sale” (Geneza 8, 20), este de mirare ca intr-o creatura atat de nenorocita sa se poata ridica o mandrie atat de mare. Hotarat lucru: mandria este chiar urzeala naturii degradate a omului.
13 Unde sunt acei domni si dascali pe care bine i-ai cunoscut in viata? Cat erau in viata se socoteau a fi ceva, iar acum pomenirea lor s-a stins! O, ce curand trece slava lumii acesteia! Viata lor de ar fi fost macar conforma cu stiinta lor!
.
Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996
.
Cititi si celelalte articole din categoriile:
“Despre mandrie”
“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

1 Dumnezeu ne-a daruit ca jug smerita cugetare.
2 Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).
3 Iubeste smerenia si ea te va pazi de pacate.
4 În sufletele smerite se odihneste Domnul (Sf. Teodor Studitul).
5 Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie (Fericitul Augustin).
6 Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea conducatorilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).
7 Nepretuirea de sine inseamna, in primul rand, a nu te socoti asemenea cu cineva si, in al doilea rand, a nu spune despre un lucru bun ca tu l-ai facut.
8 Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).
9 Nu este mic ceea ce este foarte mic.
10 Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).
11 Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).
12 Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petrece pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
13 Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).
14 Pe cat te vei cobora, pe atata te vei inalta.
15 Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).
16 Plecarea genunchilor inchipuie caderea pacatului de la noi si prilejuieste marturisirea lui; iar ridicarea inseamna pocainta, inchipuind fagaduinta unei vieti intru virtute.
17 Precum sufletul nu e cunoscut sau vazut de ochii trupesti, asa cel smerit nu e cunoscut oamenilor.
18 Rasplata nu se da lucrarii, ci smereniei.
19 Sa ne apropiem de Dumnezeu ca niste raniti, nu ca niste biruitori.
20 Se cere smerenie de la tineri si dragoste de la batrani.
21 Smerenia aduce chiar si fara fapte, iertarea multor pacate.
22 Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
23 Smerenia cu cuvantul e rodul mandriei.
24 Smerenia desavarsita consta in a primi cu bucurie invinovatirile mincinoase.
25 Smerenia este acoperamant dumnezeiesc, spre a nu fi vazute izbandirile noastre, e adancul fara fund al putinatatii noastre, care nu poate fi furat de nici un talhar.
26 Smerenia este radacina si izvorul tuturor virtutilor (Sf. Grigorie Teologul).
27 Smerenia este scurtatura catre mantuire.
28 Smerit la cuget este cel ce are in ascuns ceva vrednic de fala si nu se faleste.
29 Smerita cugetare o aratã nu acela care se considera pe sine a fi un ticalos, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).
30 Socoteste-te lipsit de invatatura si vei fi aflat intelept.
31 Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

.

Sursa bibliografica:- „Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul), Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999

.

Cititi si celelalte articole din categoriile:
“Despre smerenie”
“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

1 A spori în virtute înseamnã a spori în smerenie (Sf. Vasile cel Mare).
2 A sti sã te smeresti înseamnã sã stii sã-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).
3 Adu-ti aminte de cãderile celor puternici si smereste-te în virtutile tale (Sf. Efrem Sirul).
4 Ascet aspru si sever poate fi si diavolul, dar el nu poate fi smerit (Sf. Macarie cel Mare).
5 Ascunde fata de ceilalti tainele, faptele si nevointele tale.
6 Cei ce se smeresc pentru greselile lor pãstreazã virtutile ce le au; ceilalti, trufindu-se cu binele ce-l aflã în ei, îl pierd, si se pierd pe sine (Sf. Grigorie Teologul).
7 Cel ce are frica de Dumnezeu are ca însotitoare smerenia (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
8 Cel smerit nu cade niciodatã. Unde ar putea sã cadã acela care se aflã mai jos decât toti ? (Sf. Macarie cel Mare).
9 Celui ce a dobandit smerita cugetare, Dumnezeu ii descopera pacatele ca sa le cunoasca.
10 Cu cât mai înalt vrei sã ridici edificiul virtutii, cu atât trebuie sã sapi mai adânc temelia smereniei (Fericitul Augustin).
11 Cu smerenie te roaga si prin rugaciune te smereste.
12 Dacã sãvârsesti rugãciunile si nevointele cu smerenie, ca un om nevrednic, atunci ele vor fi bine primite de Dumnezeu. Dacã însã îti vei aduce aminte de un altul care doarme sau care nu e sârguitor si te vei înãlta cu inima, atunci osteneala ta va fi zadarnicã (Avva Isaia Pustnicul).
13 Dacã smerenia îl înaltã pe omul simplu si neînvãtat, atunci gândeste-te ce mare cinste îi va aduce omului mare si respectat ! (Sf. Isaac Sirul).
14 Dacã vrei sã dobândesti adevãrata smerenie, deprinde-te sã rabzi bãrbãteste ocãrile aduse de altii (Avva Serapion)
15 De îndatã ce harul observã cã în gândul omului a început sã aparã o oarecare pãrere de sine si el a început sã gândeascã înalt pentru sine, îngãduie sã se întãreascã împotriva lui ispitele, pânã îsi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).
16 De multe ori cel mai slab este si cel mai smerit cu inima.
17 De te feresti sa fii cinstit de ceilalti, Dumnezeu te va face cunoscut.
18 Desãvârsita smerenie constã în faptul cã rãbdãm cu bucurie învinuirile mincinoase (Sf. Isaac Sirul).
19 Dintre toate armele crestinului, una singurã are putere sã treacã peste toate cursele vrãjmasului si aceasta este smerenia (Sf. Antonie cel Mare).
20 Dumnezeu întâi smereste pe cei înalti; diavolul întâi înaltã, apoi smereste (Sf. Ioan Hrisostom).
.

Sursa bibliografica:- „Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul), Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999

.

Cititi si celelalte articole din categoriile:
“Despre smerenie”
“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

1 Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, înmulteste-ti rugãciunile, pentru ca, atunci când vei uita de El, Dumnezeu sã nu te uite (Sf. Marcu Ascetul).
2 Cei in care a rasarit lumina credintei se sfiesc sa se mai roage pentru ei.
3 Cel ce cere de la Dumnezeu lucruri mai prejos de vrednicia sa, va primi lucruri mai presus de sine.
4 Cel ce pune capãt rugãciunii începe a pãcãtui (Sf. Efrem Sirul).
5 Cel ce se roaga pentru dusmani, nu va tine minte raul.
6 Cel ce stie sã se roage bine, stie sã si trãiascã bine (Fericitul Augustin).
7 Cel ce tine minte rãul nu se poate ruga curat (Sf. Marcu Ascetul).
8 Cel ce tine minte raul si se roaga, e ca unul care seamana in mare si asteapta sa secere.
9 Cine se roagã neîncetat este înger pãmântesc (Avva Evagrie Ponticul).
10 Cu cat te rogi mai mult din suflet pentru cel ce te defaima, cu atat Dumnezeu le arata adevarul celor ce se smintesc.
11 Cum puteti pretinde ca Dumnezeu sã ia seama la rugãciunea voastrã, dacã voi însivã nu luati seama la rugãciune ? (Sf. Ciprian).
12 Dacã cineva nu se socoteste pãcãtos, rugãciunea lui nu este primitã de Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).
13 Dacã te rogi lui Dumnezeu pentru ceva si El întârzie sã te asculte, nu te scârbi pentru aceasta. Tu nu esti mai întelept decât El (Sf. Isaac Sirul).
14 Dacã vrei ca rugãciunea ta sã zboare pânã la Dumnezeu, dã-i douã aripi: postul si milostenia (Sf. Isaac Sirul).
15 Desi noi nu intelegem puterea rugaciunii in lupta cu patimile, dracii o inteleg.
16 Dumnezeu nu primeste o rugãciune izvorâtã dintr-o inimã care cugetã cele necuvenite (Avva Isaia Pustnicul).
17 Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau.
18 Fãrã rugãciune nici o virtute nu se poate pãstra (Sf. Simeon Noul Teolog).
19 Fara rugaciune nu te poti apropia de Dumnezeu.
20 Fãrã rugãciune viata noastrã duhovniceascã flãmânzeste, înseteazã si moare (Sf. Ioan Hrisostom).
21 În rugãciune noi stãm de vorbã cu Dumnezeu, în Sfânta Scripturã Dumnezeu stã de vorbã cu noi (Fericitul Augustin).
22 Mãrturia mintii iubitoare de Dumnezeu este rugãciunea (Avva Ilie Ecdicul).
23 Nimic nu ajutã mai mult lucrãrii ca rugãciunea si nimic nu foloseste mai mult decat ea pentru a câstiga bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
24 Roagã-te stãruitor pentru orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fãrã ajutorul lui Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
25 Rugaciunea celui ce tine minte raul e o samanta aruncata pe piatra.
26 Rugaciunea de noapte sa-ti fie mai de pret decat toate faptele de peste zi.
27 Rugãciunea este cea mai mare torturã si groazã pentru duhurile rele (Sf. Nil Sinaitul).
28 Rugãciunea este trebuitoare sufletului ca rãsuflarea trupului (Sf. Ioan Hrisostom).
29 Rugãciunea este unitatea de mãsurã a dragostei (Fericitul Augustin).
30 Rugãciunea este vlãstarul blândetii si al lipsei de mândrie (Avva Evagrie Ponticul).
31 Rugaciunea este, dupa insusirea ei, insotirea si unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, sustinatoarea lumii, ispasire a pacatelor, pod de trecere peste ispite, perete de sprijin si aparare in fata necazurilor, lucrare si hrana a ingerilor; calaul deznadejdii, oglinda inaintarii.
32 Rugãciunea fãrã dragoste nu este ascultatã, pentru cã numai dragostea deschide usile rugãciunii (Sf. Efrem Sirul).
33 Rugaciunea si postul gonesc gandul spurcat.
34 Rugaciunea staruitoare este pieirea trandaviei.
35 Sã nu te mândresti daca te-ai rugat pentru altii si ai fost ascultat, pentru cã ceea ce a lucrat si a sãvârsit a fost credinta lor (Sf. Ioan Hrisostom).
36 Si de la cel neputincios Dumnezeu cere rugaciune duhovniceasca.
37 Slujitor este cel ce cu trupul sta in fata oamenilor, dar cu mintea bate prin rugaciune la poarta cerurilor.
38 Tot ce am sãvârsit fãrã rugãciune si ascultare, ne este pe urmã vãtãmãtor si fãrã pret (Sf. Marcu Ascetul).

.

Sursa bibliografica:- „Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul), Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999

.

Cititi si celelalte articole din categoria:

“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

1 Cel ce se împotriveste necazurilor, se rãzboieste fãrã sã stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce le primeste, acela rabdã pe Domnul, cum zice Scriptura (Sf. Marcu Ascetul).
2 Cel ce socoteste necazurile venite din afarã ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela, cãutând pe Domnul, a aflat deodatã cu dreptatea Lui si cunostinta adevarului (Sf. Marcu Ascetul).
3 Cele care ni se par noua ca nu s-au savarsit bine, s-au savarsit dintr-o iconomie dumnezeiasca, mai presus de intelegerea noastra.
4 Celui ce ti-a facut nedreptate, sa-i multumesti ca unui doctor trimis de Hristos.
5 Crucea este vointa care e gata sa primeasca orice necaz.
6 Cu mana ascunsa bate Dumnezeu.
7 De nu vei cunoaste ce este necazul, nu vei afla nici ce-i odihna.
8 De vrei sa te izbavesti de necazuri si sa nu fii doborat de ele, asteapta-te la altele mai rele si astfel te vei odihni.
9 Dumnezeu nu cere de la cel bolnav decat multumire si rabdare.
10 In toate necazurile tale se arata mantuirea lui Dumnezeu, fiindca necazuri ii asteapta pe cei ce se vor mantui.
11 Necazul de-l iubesti, ti se face spre bucurie.
12 Necazurile si suferintele ne sunt spre invatatura.
13 Necazurile vin pentru ca ne semetim cand Dumnezeu ne miluieste.
14 Nu incearca Dumnezeu pe om peste puterea lui.
15 Nu spune cã cel izbãvit de patimi nu mai poate avea necazuri. Cãci chiar dacã nu pentru el, e dator totusi sã aibã necazuri pentru aproapele (Sf. Marcu Ascetul).
16 Omul care rabdã necazurile cu inimã bunã si cu multumire, va lua cununa nestricãciunii, virtutea si mântuirea (Sf. Antonie cel Mare).
17 Pacatosi fiind, sa rabdam necazurile ca unii ce suntem vrednici de ele.
18 Paharul Domnului e tagaduirea vietii lumesti pentru adevar.
19 Primeste cu bucurie certarea. Lasa-te prigonit si nu prigoni. Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati.
20 Prin necazuri, Dumnezeu ne daruieste smerenie, dar noi o respingem.
21 Priveste mai bine (apreciaza mai mult) pe cel ce te batjocoreste, decat pe cel ce te lauda.
22 Rãbdarea necazurilor e semnul cunostintei adevãrate; la fel si neînvinovãtirea oamenilor pentru propriile tale nenorociri (Sf. Marcu Ascetul).

.
Sursa bibliografica:- „Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul), Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999

.

Cititi si  celelalte articole din categoriile:

“Cauzele necazurilor si suferintelor si atitudinea in fata lor”

“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

1 Cati se pierd in acest veac prin desarta stiinta, pentru ca nu le pasa de voia lui Dumnezeu! Si pentru ca le place a trece mai bine drept oameni mari si laudati, decat smeriti.
2 Cei ce stiu multe, vor sa si para ca stiu multe, ca sa le zica oamenii: “Iata, invatatii!”
3 Cei mai multi, mai tare se nevoiesc a sti multe, decat a vietui bine; pentru aceea ratacesc si stiinta lor aduce putin sau nici un rod.
4 Cel ce crede e mult mai presus decat cel ce rationeaza, iar simplitatea inimii mult mai vrednica de dorit decat stiinta, care hraneste mandria.
5 Cu cat vei sti mai mult si mai bine, cu atat mai aspru vei fi judecat daca viata ta nu va fi la fel de sfanta, pe cat stiinta ta a fost de mare.
6 Cunoaste-te a fi nevrednic de mangaiere cereasca si mai vrednic de multa plangere si intristare.
7 De ai sti pe de rost toata Biblia si spusele tuturor filozofilor, dar ti-ar lipsi dragostea si smerenia, ce ti-ar folosi?
8 De as avea stiinta tuturor lucrurilor din lume, dar mi-ar lipsi una – dragostea – ce mi-ar folosi inaintea lui Dumnezeu, care ma va judeca dupa fapte?
9 De te-ai opri de la vorbirea nemasurata, de te-ai lasa de plimbari desarte si n-ai alerga dupa noutati seci, ti-ar ramane destula vreme si pentru cugetari mantuitoare.
10 Dorinta de a sti a pierdut pe primul om; el a cautat stiinta si a gasit moartea.
11 Este mare intelepciune a nu crede toate spusele oamenilor, iar cele auzite sau crezute a nu le purta la urechile altora.
12 Iar daca ti-a intrat in cap ca stii multe si bine, afla ca sunt inca si mai multe pe care nu le stii.
13 In ziua judecatii nu ne va intreba nimeni ce am citit, ci ce am facut; nici cum am vorbit de frumos, ci cum am vietuit de evlavios.
14 Intelept cu adevarat este acela: “Care toate bunatatile pamantului le socoteste gunoi, pentru a cunoaste si a castiga pe Hristos” (Filipeni 3, 8). Si invatat cu adevarat este cel ce se leapada de stiinta sa, pentru a face numai voia lui Dumnezeu.
15 La ce foloseste a ne bate capul cu lucruri ascunse, pentru care nimeni nu ne va osandi la judecata, daca nu le vom sti?
16 La ce ti-ar servi tie daca ai sti ce e bun si ce e rau in fiecare om, daca nu te vei cunoaste pe tine insuti?
17 Lasa lucrurile ce intarata numai curiozitatea. Citeste numai carti care, in loc de a te desfata, mai mult sa-ti franga inima spre simtirea pocaintei.
18 Lasa-te de covarsitoarea dorinta de a sti, caci de multa abatere si inselaciune este insotita.
19 Meritul omului nu este in ceea ce stie, ci in ceea ce face. Caci stiinta fara fapte nu-l va indreptati la judecata de apoi, ci dimpotriva, ii va impovara judecarea.
20 Nu te increde in stiinta ta sau a altora, ci nadajduieste spre darul lui Dumnezeu, care inalta pe cei smeriti si rastoarna pe cei mandri.
21 Nu zice nimeni sa defaimi stiinta sau simpla cunostinta a oricarui lucru, fiind buna in sine si de la Dumnezeu lasata; dar o constiinta fara pata si o viata plina de fapte bune pretuieste mai mult.
22 Stiinta ascunde in sine o cursa dibace pentru om si o mare ispita; ea il face pe om mai semet, nutreste mandria, inspira o incredere in sine criminala si nebuna, in acelasi timp.
23 Stiinta cea mai intinsa nu e decat un alt fel de ignoranta, iar adevarata perfectiune consta numai in inclinarile inimii.

Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996

.

Cititi si  celelalte articole din categoria:

“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

1 Cand omul se smereste pentru greselile sale, impaca lesne si pe altii. Smeritul ramane in pace in mijlocul infruntarilor, caci el se reazema pe Dumnezeu iar nu pe lume. Dumnezeu acopera si scapa pe smerit, il iubeste si mangaie. Ii descopera tainele Sale, ii da dar celui smerit, se pleaca catre el, si din umilinta il inalta la marire. Deci nu socoti ca ai sporit ceva pe calea binelui, pana nu vei sti a te smeri tuturora; ci cel care va vrea sa fie intre voi intaiul, sa fie sluga tuturor.
2 Cel ce are buna cunostinta de sine, se socoteste putin insemnat si multumirea lui nu este intru lauda oamenilor.
3 Cu cat vei fi mai smerit si mai plecat lui Dumnezeu, cu atat vei avea si intelepciune si pace mai multa.
4 Cunostinta si smerenia de sine este invatatura cea mai folositoare si stiinta cea mai inalta; este calea cea mai sigura catre Dumnezeu.
5 Daca cu adevarat ai ceva bun in tine, socoteste-te ca altii sunt si mai buni, ca sa ramai intru smerenie.
6 De ce te tulbura si te revolta cuvantarile si cugetarile oamenilor? Caci nu ei te vor judeca. Daca te invinovatesc pe nedrept, Cel ce vede in adancul constiintei ti-a dat de mult dreptate. Daca iti imputa greseli pe care le ai, de ce nu esti multumit ca esti instiintat, de ce nu esti fericit ca suferi o umilire mantuitoare? Ceea ce tulbura pe om este mandria, care nu poate suferi sa fie mustrata. Omul smerit nu se intarata, nu se tulbura, chiar atunci cand este condamnat pe nedrept.
7 Indrazneala sfintilor era intotdeauna plina de temerea de Dumnezeu si, pentru aceasta, smerenia lor nu se imputineaza cu nimic. Nu asa erau cei faradelege: indrazneala lor se naste din mandria lor, si li se va intoarce lor impotriva, spre inteleptire.
8 Mare cu adevarat este cel ce pe sine se socoteste mic si toata inaltimea cinstei drept nimic o priveste.
9 Nimeni nu poate fi mare cu adevarat, daca nu stie a fi mic cu placere.
10 Nu inalta capul tau pentru cutare mestesug sau stiinta la care te pricepi, ci tocmai pentru ca ti s-a dat tie aceasta, se cuvine mai mult a te smeri, decat a te mandri.
11 O! Cat de mare este slabiciunea omului si cat este el de plecat spre rau! Tu marturisesti astazi pacatele tale si maine faci iarasi pacatele pe care le-ai marturisit. Acum fagaduiesti a te lasa de pacat, si peste un ceas il faci, ca si cand n-ai fi fagaduit nimic. Iata dar pentru ce trebuie sa ne smerim si niciodata sa nu socotim ca suntem ceva, de vreme ce suntem atat de slabi si nestatornici.
12 Pe sine a se socoti nimic, pe altii a-i crede totdeauna mai buni: iata intelepciune si desavarsire mare.
13 Sa nu uitam niciodata ca nu suntem nimic, ca nu stapanim decat pacatul, ca dreptatea vrea ca noi sa ne smerim si ca in imparatia lui Hristos, “cei dintai vor fi cei de pe urma si cei de pe urma, vor fi intai” (Matei 8, 25)
14 Slabi suntem toti, insa mai slab dacat tine sa nu socotesti pe nimeni.
15 Socotindu-te mai prejos decat altii nu pierzi nimic; pierzi insa foarte mult crezandu-te mai presus macar decat unul.
16 Spre a sluji ai venit, iar nu spre a carmui.
17 Umilinta e temelia sigurantei, a pacii si a perfectiunii noastre. “Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.” (Psalmul 50)
18 Unde este smerenie, acolo este si pace; iar in inima mandrului, manie si invidie.
19 Vrei sa inveti si sa stii ceva cu folos? Multumeste-te sa traiesti necunoscut si neinsemnat!

Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996

.

Cititi si celelalte articole din categoria:

“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 32 other followers