Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘rostul bolii’

De ce suferim in aceasta viata si in cea de dincolo? Care sunt cauzele care genereaza necazurile noastre?

Toate raspunsurile si solutiile la aceste probleme ni le ofera Biserica Ortodoxa prin Sfintele Taine pe care Mantuitorul Iisus Hristos ni le-a lasat mostenire- o comoara inestimabila, inalterabila si inepuizabila.

In special trei sunt cauzele care genereaza suferintele si greutatile pe care le intalnim in aceasta viata pamanteasca:

1)      repercursiunile pacatelor parintilor asupra copiilor;

2)      pacatele noastre personale pe care le-am facut;

3)      rautatea aproapelui nostru materializata prin acte oculte: vrajitorie, farmece, etc.

I) Prima Cauza: pacatele parintilor si inaintasilor nostri, in linie directa pana la al patrulea neam, conform Iesirii, cap 20, vers. 5-6: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

Deci, pacatele parintilor se pot transmite pana la al patrulea neam. Daca parintii au pacatuit foarte greu si nu si-au ispasit pacatele in aceasta viata, prin spovedanie si pocainta sincera inaintea lui Dumnezeu, impuritatile se transmit asupra descendentilor, care se nasc cu inclinatiile rele ale parintilor. Observam ca unii oameni nu se pot casatori sau altii nu pot naste copii, sau altii se nasc cu boli incurabile; toate acestea tot datorita pacatelor parintilor.

Exista unii care contesta si chiar se revolta impotriva divinitatii, spunand: „Nu este drept! De ce sa sufere copilul? Corect ar fi sa sufar eu”. Aici sunt insa tainele de nepatruns ale lui Dumnezeu. Fiinta umana este judecata ca persoana, in cadrul arborelui sau genealogic. Putem vorbi de o lege a compensarii in cadrul unui neam.

Ce putem face pentru iertarea pacatelor inaintasilor nostri:

–         sa-i pomenim cat mai des la liturghii cu parastase pe toti cei adormiti din neamul nostru, parinti, bunici, strabunici, dupa tata si dupa mama, in linie directa pana la al patrulea neam;

–         sa facem milostenie in numele lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor adormiti din neamul nostru, pomenindu-le numele;

–         sa citim „Acatistul pentru cei adormiti”;

–         sa obligam pe parintii si bunicii care mai sunt in viata sa se spovedeasca la un duhovnic bun, constientizand gravitatea pacatelor pe care le-au facut in timpul vietii. Chiar daca nu mai apuca sa faca fapte bune de pocainta, spovedania odata facuta este cheia dezlegarii pacatelor. Dezlegarea se face numai aici pe pamant, dincolo nu mai are cine sa o faca.

II) A Doua Cauza care genereaza necazurile si suferintele din viata noastra este insasi viata noastra dezordonata, adica pacatele noastre, pentru care Dumnezeu ingaduie sa suferim aici pe pamant. Remediul acestei cauze este spovedania si cainta din toata inima pentru pacatele ce le-am facut. De asemenea, faptele bune, milostenia, rugaciunea zilnica, respectarea zilelor de post, mersul regulat la Sfanta Liturghie, etc.

Este foarte important sa constientizam ca suntem pacatosi si ca pentru pacatele noastre cele multe Dumnezeu ingaduie sa suferim. Sa nu acuzam pe nimeni, ci pe noi insine sa ne facem vinovati pentru aceste suferinte.

III) A Treia Cauza a necazurilor si suferintelor este pricinuita de rautatea aproapelui nostru, materializata prin invocarea satanei si trimiterea duhurilor diavolesti peste noi si familiile noastre, cu ajutorul farmecelor, vrajitoriilor, etc.

Ca remediu in aceasta situatie se recomanda urmatoarele:

–         cel care este in cauza sa faca spovedanie generala din copilarie la un duhovnic bun si sa nu ascunda nici unul din pacatele vietii lui;

–         sa dea pomelnic pentru a se ruga pentru el, la cat mai multe manastiri si biserici, unde se face slujba zilnic;

–         in cazul in care acea persoana este inconstienta sau grav bolnava incat nu se mai poate ruga, trebuie sa se roage pentru el cei din familia sa, citind acatiste sau Psaltirea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, vindeca si tamaduieste pe tatal (sora, fratele) meu, „numele”. „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, tamaduieste pe tatal (sora, fratele) meu, „numele”;

–         sa posteasca in aceasta perioada (de preferat in unul din posturile mari);

–         sa citeasca in aceasta perioada (de preferat 40 de zile), Acatistul Sfantului Vasile cel Mare, Acatistul Sfantului Ciprian si Iustina si Psaltirea, care sunt cele mai recomandate impotriva farmecelor si a lucrurilor diavolesti;

–         sa faca sfestanie in casa cu 2-3 preoti, iar la aceasta sa fie prezenti toti cei vii din neamul lor (parinti, bunici, copii, nepoti), iar preotii sa le citeasca la toti dezlegarea cea mare si toate celelalte dezlegari de blesteme, de juraminte si de farmece;

–         sa participe personal (sau daca nu poate, cineva din casa cu hainele lui) la 7, 9 sau 12 Sfinte Masluri;

–         daca se observa ca farmecele se fac in continuare, trebuie repetate sfestania si dezlegarile;

–         sa se faca cat mai des (zilnic, saptamanal sau lunar) stropirea cu apa sfintita prin casa, in masina, in gospodarie;

IV) O alta cauza pentru care suferim in aceasta viata este voia lui Dumnezeu, care ingaduie acest lucru din pedagogia Sa divina, spre a se arata slava Sa.

.

Sursa bibliografica:

Arhim. Ioachim Parvulescu:   “Sfatuiri Duhovnicesti- repere morale pentru o viata practica crestin-ortodoxa”, Sfanta Manastire Lainici, 2004

.

Cititi si articolele urmatoare:

„Cauzele necazurilor si suferintelor”

„Atitudinea in fata necazurilor si suferintelor”

„Pacatele parintilor le ispasesc copiii”

“Consecintele Desfraului-o abordare stiintifica”

„Cauza si Rostul Bolilor”

„Boli și nenorociri din cauza blestemului!…pilde” (de pe blogul Cristian Stavriu)



Read Full Post »

Fiecare stiinta ne-a fost data de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastra slaba.  Fiindca suntem uniti cu carnea cea patimitoare, care din cauza pacatului a fost condamnata la pieire si pentru aceasta este supusa bolilor, ni s-a dat ajutorul stiintei medicale, care ajuta cat se poate pe bolnavi.  (Sf. Vasile cel Mare)

De aceea, putem sa apelam la doctori si la medicamente, fiindca stiinta medicala este un dar de la Dumnezeu.   Dumnezeu ne-a dat ierburile pamantului si doctoriile pentru a ne ingriji trupul;  a prevazut ingrijirile doctorilor fata de bolile trupului si a randuit ca acest trup, care este facut din pamant, sa poata fi vindecat cu diferite roade ale pamantului.  (Sf. Macarie cel Mare)

Cand mergem la doctor nu trebuie sa uitam ca fara Dumnezeu nu ne putem vindeca.  Cel ce se preda mestesugului vindecarii trebuie sa se daruiasca lui Dumnezeu si Dumnezeu ii va trimite ajutor.  Mestesugul vindecarii nu este o piedica in calea evlaviei, dar trebuie sa-l practici cu frica de Dumnezeu. (Sfintii Varsanufie si Ioan).

Daca, pe de o parte, este lucru nesocotit sa-si puna cineva toata nadejdea de insanatosire numai in mainile doctorilor, pe de alta parte, este incapatanare sa fugi complet de orice foloase  pe care le poate aduce medicina (Sf. Vasile cel Mare). Spuneti-i pacientului ca desi nadejdea si credinta lui sunt tari, nu trebuie sa dispretuiasca ajutorul doctorului.  Dumnezeu este Creatorul tuturor oamenilor si lucrurilor: nu numai al pacientului, ci si al doctorului, al intelepciunii acestuia, al plantelor medicinale si al puterii vindecatoare (Sf. Macarie cel Mare).

Sa credem ca Domnul nu va ingadui sa fim incercati mai mult decat putem suporta.  Uneori, cand Dumnezeu socoteste de cuviinta, ne vindeca in taina, fara mijloace vazute.  In alte imprejurari, El voieste sa folosim medicamentele pentru boala noastra.   De aceea, cand primim plagi de la Dumnezeu, Il rugam mai intai sa ne faca sa cunoastem cauza pentru care ne loveste cu incercari, si apoi sa ne scape de suferinte si sa ne dea rabdare, astfel incat, o data cu incercarea la care suntem supusi, sa ne dea si puterea de a o suporta. Avand aceasta atitudine, putem sa apelam la tratamentele medicale cu constiinta impacata (Sf. Vasile cel Mare).

Boala ne ajuta sa vedem unde ne gasim pe drumul vietii: boala este o lectie de la Dumnezeu, fiindu-ne de ajutor in sporirea noastra daca o primim cu multumire de la El.  Esti lovit de aceasta boala tocmai pentru a nu pleca fara roade de la Dumnezeu. Daca vei indura pana la capat, dand multumire lui Dumnezeu, boala ti se va socoti ca o nevointa duhovniceasca (Sf. Varsanufie si Ioan).

Pentru ca nu este in puterea ta sa impiedici ca necazurile sa se intample, trebuie sa practici rabdarea, care vine din smerenie si din suferinta indelungata, iar rabdarea depinde numai de voia ta (Sf. Ioan Casian).   In suferinta putem afla daca credinta noastra este vie sau pur teoretica. Incercarea adevaratei credinte este rabdarea in mijlocul suferintelor, caci rabdarea este semnul vietii crestine.  Pentru a nu ne pierde cumpatul atunci cand ne imbolnavim, trebuie sa patimim cu mintea suferintele Mantuitorului,ca si cum am fi cu El in clipa cand sufera batai, rani, batjocuri, rusine, durerea cuielor, impungerea cu sulita.  Domnul nostru nu va lasa ca aceste nevointe sa ramana nerasplatite  (Sf. Tihon din Zadonsk).

A indura lucruri neplacute cu bucurie inseamna a te apropia putin de mucenici. Dar daca cartesti, nu numai ca vei pierde plata muceniciei, dar, in plus, vei da socoteala si pentru cartire. De aceea, fii bucuros!  (Sf. Teofan Zavoratul) Caci singura regula pe care trebuie sa o urmam este sa suferim cu multumire fiecare lovitura a bolii, pentru ca acestea ne sunt trimise pentru pacatele noastre (Sf. Ioan Gura de Aur).

O viata fara tristeti este un semn limpede ca Domnul si-a intors fata de la om si ca acesta nu a placut Domnului, chiar daca pe dinafara poate parea evlavios si virtuos (Episcopul Ignatie Brancianinov). [Invatatura Sfintilor Parinti despre boala (8, pag. 31-42)]


Cititi si celelalte articole  pe aceasta tema:

Cauza si Rostul Bolii (1)

Cauza si Rostul Bolii (2)

Boala incurabila. Aspecte de asistenta spirituala (articol de pe blogul Editurii Agnos)

Read Full Post »

Boala este una dintre caile prin care putem invata ceea ce suntem cu adevarat.  Durerea fizica ne spune ca s-a intamplat ceva rau cu sufletul, ca nu numai trupul este bolnav, ci si sufletul.  Sufletul poate transmite trupului bolile sale, starnind mai apoi in om dorinta de cunoastere de sine si dorinta intoarcerii catre Dumnezeu.

Oare acestea inseamna ca omul care se bucura de o sanatate continua sta bine in ceea ce priveste viata duhovniceasca?  Nicidecum, deoarece suferinta ia multe forme, fie in trup, fie in suflet sau in minte.  De exemplu, unii care au o  sanatate buna si-ar dori sa moara de mii de ori, nefiind in stare sa suporte jignirile care li se aduc (Sf. Ioan Gura de Aur).

Asa cum oamenii sanatosi nu sunt fara de pacat, tot asa si Dumnezeu ingaduie cateodata ca cei cu adevarati drepti sa sufere ca o pilda pentru cei slabi.  Vedem aceasta si in Scriptura in cazul lui Lazar. Desi suferise de rani dureroase, nu a cartit niciodata impotriva bogatului, nici nu i-a adresat rugaminti.  Ca urmare, el a gasit odihna in sanul lui Avraam, ca unul care acceptase cu smerenie necazurile vietii (Sf. Vasile cel Mare).

In alta situatie, Dumnezeu vrand sa arate ca sfintii nu l-au slujit  pentru a primi rasplata, l-a lipsit pe Iov de toata bogatia, lasandu-l prada saraciei si ingaduind sa cada in boli grave.  Iar Iov, care il slujea lui Dumnezeu pentru ca il iubea si nu pentru ca astepta vreo rasplata duhovniceasca sau materiala in aceasta viata, a ramas in continuare credincios lui Dumnezeu. (Sf. Ioan Gura de Aur).

Boala este si o cale de a imita suferinta martirilor.  Astfel, in vietile multor sfinti aflam cum la sfarsitul vietii s-au abatut asupra lor suferinte cumplite, pentru ca astfel, prin suferinta lor nevinovata, sa poata trece printr-o mucenicie trupeasca.

Atunci cand ne aflam in dureri, se cuvine sa ne rugam pentru intelegerea bolii noastre, pentru suportarea cu rabdare si pentru izbavirea de ea, dupa cum va fi voia lui Dumnezeu.  Este bine sa cerem rugaciunile altora si in special ale Bisericii, si Dumnezeu, cautand la Biserica, va va da ceea ce ar fi putut sa va refuze. (Sf. Ambrozie).

Marea rugaciune publica a Bisericii pentru cei bolnavi se numeste Slujba Sfantului Maslu.  Aceasta slujba il arata pe Hristos ca pe „Doctorul si Ajutatorul celor ce sunt in dureri” si, prin ungerea cu undelemn a bolnavului („pecetea milostivirii Sale”), cheama harul Sfantului Duh, care vindeca atat sufletele cat si trupurile.

Stiind ca bolile vin uneori si prin lucrarea puterilor diavolesti, preotul cere ca „demonii cei cumpliti sa nu se atinga de cei ce-si insemneaza simturile prin „ungere dumnezeiasca”.  In timpul ungerii sfinte, ne rugam lui Dumnezeu sa  ne indeparteze boala, iar in locul bolii, Ii cerem sa ne dea „duh de bucurie” pentru a slavi puterea Lui si a continua sanatosi lucrarea in slujba lui Dumnezeu, indreptand caile noastre pacatoase.

Exista multi oameni care nu descopera rugaciunea decat atunci cand se afla pe patul suferintelor.   Sfantul Grigorie de Nazianz, in vremea ultimei sale boli, a scris: „Acest timp trece degraba, lupta e grea si boala mea cumplita;  aproape ca nu ma lasa sa ma misc. Ce mi-a mai ramas decat sa ma rog lui Dumnezeu?”  [Invatatura Sfintilor Parinti despre boala (8, pag. 19-26)]


Cititi si celelalte articole  pe aceasta tema:

Cauza si Rostul Bolii (1)

Cauza si Rostul Bolii (3)

Boala incurabila. Aspecte de asistenta spirituala (articol de pe blogul Editurii Agnos)

Read Full Post »

In momentul nasterii, fiecare om trebuie sa se astepte la o seama de neputinte si lipsuri. Suferinta fizica este universala,  nimeni nu poate scapa de ea.

Dar cum ar putea un om sa primeasca cu bucurie boala si neputinta?
Pentru un necredincios, acest lucru este de neinteles. Pentru el, insusi gandul ca Dumnezeu ingaduie suferinta este respingator; el vede orice tip de suferinta ca un rau in sens absolut.

Fara ajutorul Revelatiei dumnezeiesti, omul nu poate intelege cauza si scopul suferintei. Multi oameni se grabesc sa caute un remediu medical, crezand ca boala este un produs al hazardului sau al intamplarii.

Pacatul este o incalcare a Legii dumnezeiesti, un act de tradare fata de iubirea lui Dumnezeu pentru om. Oamenii gandesc in mod firesc ca faptele bune trebuie rasplatite, iar cele rele pedepsite. Insa Dumnezeu nu este razbunator, El este un iubitor desavarsit, iar dreptatea lui nu are nimic de-a face cu standardele juridice omenesti.

Domnul le-a spus dinainte ucenicilor ca in lume vor avea necazuri. De aici trebuie sa intelegem ca tristetea si suferinta sunt ingaduite de Dumnezeu in timpul vietii pamantesti pentru adevaratii Lui robi si slujitori (Episcopul Ignatie Brancianinov)

Dintru inceput nu a existat suferinta, nici boala, nici moarte. Omul era strain pacatului, necazurilor, grijilor si nevoilor firesti (Sf. Simeon Noul Teolog).

Dar atunci cand omul a fost ademenit si inselat de catre diavol, Dumnezeu s-a apropiat de om, asa cum se apropie un doctor de un bolnav, pentru a-l indrepta si a-l face mai bun si nu ca un judecator care urmareste sa-l faca sa plateasca pentru fapta lui. Omul, faptura, cedase ispitei de a fi ca si Dumnezeu, cazand in pacatul neascultarii. Acesta, primul pacat, a adus cu el suferinta, boala si moartea, dintr-o ratiune indreptatoare a Doctorului ceresc: pentru ca omul sa invete chiar din firea sa ca nu mai trebuie sa primeasca niciodata gandul de a fi ca Dumnezeu (Sf. Ioan Gura de Aur). Asadar, pacatul naste raul, iar raul naste suferinta.

Viata pamanteasca ii este data omului pentru ca acesta sa o foloseasca pentru mantuirea lui, adica sa depaseasca moartea si sa treaca la viata (Episcopul Ignatie Brancianinov). Pentru aceasta, toate din aceasta lume trebuie sa le privim ca pe niste umbre trecatoare si sa nu ne lipim inima de nimic, deoarece cele vazute sunt trecatoare, iar cele nevazute sunt vesnice (Sf. Ioan Gura de Aur).

Singura nenorocire adevarata din aceasta viata este a-L supara pe Dumnezeu. Pe El nu-l intereseaza cat de batrani suntem atunci cand ajungem inaintea judecatii Lui, ci daca ne-am pocait; pentru El nu conteaza daca am murit de vreun atac de cord sau de cancer, ci daca sufletul nostru este in stare de sanatate.

De aceea, nu trebuie sa ne infricosam de nici o nenorocire omeneasca, ci doar de pacat; nici de saracie, nici de neputinte, nici de ocari, nici de rautatile altora fata de noi, nici de umilinte, nici de moarte (Sf. Ioan Gura de Aur).

Boala poate fi un semn al grijii lui Dumnezeu pentru noi, iar desfatarea raiului se da numai celui ce accepta suferinta. Toate ostenelile sau greutatile, fie ca ni le impunem noi sau ni le trimite Dumnezeu, sunt niste suferinte menite sa zdrobeasca mandria si bucuria sanatatii dobandite prin iluzia autosuficientei de sine si a autoindumnezeirii (Sf. Ambrozie).

Atunci cand sufletul este bolnav, de obicei nu simtim nici o durere, dar daca se intampla ca trupul sa sufere doar putintel, facem toate eforturile sa ne eliberam de boala si de durerea ei. De aceea, Dumnezeu pedepseste trupul pentru pacatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul sa primeasca vindecare. Hristos a facut acelasi lucru cu slabanogul atunci cand a spus: „Iata, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca nu cumva sa-ti fie si mai rau!” Ce invatam de aici? Ca boala slabanogului fusese pricinuita de pacatele lui (Sf. Ioan Gura de Aur). [Invatatura Sfintilor Parinti despre boala (8, pag. 5-18)]


Cititi si celelalte articole  pe aceasta tema:

Cauza si Rostul Bolii (2)

Cauza si Rostul Bolii (3)

Boala incurabila. Aspecte de asistenta spirituala (articol de pe blogul Editurii Agnos)

Read Full Post »