Bunatatea creatiei
Fiind realizarea planului lui Dumnezeu existent din veci, si opera lui Dumnezeu care este atotperfect si bun, lumea este si ea buna. Dumnezeu nu poate crea ceva rau si imperfect, intrucat aceasta ar fi in contradictie cu Dumnezeu, care, in fiinta Sa, este iubire desavarsita.
De bunatatea lumii ne incredinteaza Sfanta Scriptura cand zice : “Si a privit Dumnezeu la toate cate facuse si iata, erau bune foarte” (Fac, 1, 31)
Lumea este buna din doua puncte de vedere:
a) din punct de vedere fizic, lumea este buna deoarece in ea exista ordine si armonie, precum si bunurile necesare vietii;
b) din punct de vedere spiritual, lumea este buna intrucat in ea omul poate progresa pe calea mantuirii, pentru a dobandi fericirea vesnica.
Invatand ca tot ceea ce a facut Dumnezeu este bun, Biserica nu tagaduieste existenta raului in lume. Dar raul nu este nici opera lui Dumnezeu, nici nu exista din vesnicie ca principiu aparte sau ca entitate de sine statatoare. Raul este opera fiintelor rationale (mai intai a diavolului si apoi a omului), care pacatuind – prin propria lor vointa – s-au indepartat de Dumnezeu, care este izvorul binelui. De aceea, raul este, in primul rand, unul de ordin moral, raul fizic (durerile fizice si moartea) fiind o consecinta a acestuia. Sfintii Parinti definesc raul ca „lipsa a binelui”, el neavand fiinta, intrucat nu este creat de Dumnezeu. Raul nu este legat fiintial de o realitate si nu face parte integranta din vreo creatura.
Pacatul stramosesc si pacatele individuale ale oamenilor, au deteriorat intreaga creatie, aceasta fiind „supusa desertaciunii”, aflandu-se „sub robia stricaciunii” si nadajduind sa fie eliberata (Romani 8, 20-22).
Deci, raul nu exista ca principiu, ci vine de la o persoana, si este permis de Dumnezeu fiindca respecta libertatea individuala a fiecaruia. Netinand de firea zidirii in general si a omului in special, el poate fi invins, cum a si fost invins in lumea aceasta de Hristos.
Omul, desi poate savarsi raul, nu poate totusi zadarnici scopul general al creatiei, caci Dumnezeu poarta de grija creatiei, conducand-o spre tinta ei finala, limitand, in acest sens, puterea raului sau directionandu-l in asa fel ca sa nu tulbure ordinea generala a lumii, ci chiar sa serveasca in planul general al ei.
Providenta sau Pronia dumnezeiasca
“Dumnezeu nu numai ca a adus la lumina zidirea, dar dupa ce a adus-o, o ingrijeste” (Sf. Ioan Gura de Aur). Aceasta lucrare prin care Dumnezeu Se ingrijeste de lume se numeste providenta sau pronie dumnezeiasca. Ea se arata in toate lucrurile lumii, de la cele mai mici pana la cele mai mari, cum ne spune Mantuitorul insusi: “Priviti la pasarile cerului, ca nici nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste” (Matei 6, 26). Iar Sf. Ioan Gura de Aur spune: „De zici ingeri, de zici arhangheli, de zici puterile cele de sus, de zici toate cele vazute si nevazute, toate acestea se bucura de pronia Lui. Fara aceasta lucrare ele se duc, se scurg si pier”. Sf. Efrem Sirul scrie despre pronie astfel: “Am vazut case si m-am gandit la gospodar. Am vazut lumea si am inteles pronia. Am vazut corabie fara carmaci scufundandu-se. Am vazut faptele oamenilor neispravind nimic fara Dumnezeu, Care le conduce. Am vazut cetati si republici deosebite in constitutia lor si am inteles ca toate exista prin randuiala lui Dumnezeu. Turma e de la pastor, iar cresterea tuturor pe pamant e de la Dumnezeu”.
In ideea de pronie dumnezeiasca deosebim trei acte sau trei momente:
a) Conservarea sau ocrotirea este acea lucrare dumnezeiasca in virtutea careia lucrurile si fiintele create se pastreaza in forma lor originala; ea este o neintrerupta influenta a lui Dumnezeu asupra lumii, in virtutea omniprezentei si atotputerniciei Sale. Providenta este un fel de continuare a creatiei, din care cauza ea se mai numeste si creatie continua. Creatia lumii nu trebuie privita ca un eveniment incheiat definitiv, in trecut, ci ca unul care continua si in prezent; Dumnezeu creeaza lumea in aceasta clipa si intotdeauna. Lumea exista deoarece Dumnezeu o iubeste in prezent, l-a fel de mult cum a iubit-o in tot timpul, de la crearea ei. Salasluind in lume si fiind omniprezent, Dumnezeu este in toate si umple toate lucrurile;
b) Cooperarea sau asistenta, este actul prin care Dumnezeu impartaseste creaturilor ajutorul Sau pentru atingerea scopului lor, conlucrand cu puterile acestora, in asa fel incat orice rezultat al actiunii este in acelasi timp un rezultat al lucrarii omului cat si un rezultat al lucrarii lui Dumnezeu. Cu puterile fizice Dumnezeu conlucreaza intotdeauna uniform: cu focul ca sa arda, cu soarele ca sa lumineze si sa incalzeasca, etc. Iar cu fiintele libere conlucreaza in chip diferit, dupa scopul pe care ele si-l propun, dupa mijloacele pe care si le aleg, dupa puterile de care dispun, etc;
c) Carmuirea sau guvernarea, este conducerea creaturilor catre atingerea scopului existentei lor. De pronia dumnezeiasca tine profetia in Vechiul Testament si planul mantuirii. Prin pronie, Dumnezeu conduce lumea spre mai multa viata (Ioan 10, 10), spre desavarsirea si transfigurarea intregii creatii (Evr. 2, 5), indreapta fiecare lucru si fiinta in parte, prin diferite mijloace, spre scopurile pentru care au fost create. Pronia sprijina orice lucrare buna. Prin pronie, Dumnezeu opreste raul si il intoarce spre bine, cum ne spune Marturisirea lui Dositei: „Cele rele le stie mai dinainte si le ingaduie Dumnezeu, dar El nu Se ingrijeste de ele, pentru ca nici nu le-a facut. Dar odata intamplate, ele sunt indreptate spre ceva folositor de catre nesfarsita bunatate, care, fara sa le fi facut, le imboldeste spre mai bine cat este in puterea acestora”.
Surse bibliografice:
- „Dogmele Bisericii Crestine Ortodoxe”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1994;
- ”Credinta Ortodoxa”, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, “Trinitas”, Iasi, 1999.
- “Siteul CrestinOrtodox” (articolul “Lumea a fost creata buna“)
.
Cititi si articolele:
“Cum si de ce a creat Dumnezeu lumea?”
“Dumnezeu nu este autorul relelor” (de pe siteul “Ortodoxia Tinerilor”)
[...] “Lumea a fost creata buna; Pronia lui Dumnezeu” [...]