Cea mai mare realizare spre care poate aspira omul este a se apropia de Dumnezeu si a se uni cu El. Fiindca Domnul zice: “Fiti desavarsiti” (Mat. 5,48), iar Sf. Pavel: “Staruiti a implini exact si cu toata convingerea tot ceea ce Dumnezeu voieste” (Colos. 4,12).
Fiindca sunt multi care zic ca viata de desavarsire consta in postiri, privegheri, metanii, dormiri pe pamant, si alte asprimi de acestea ale corpului. Si multi altii socot, ca perfectiunea se afla in rugaciunile mentale, in sihastrie, retragere, tacere, sau in a trai dupa o lege a cumpatarii si masurii. Dar numai aceste virtuti nu sunt desavarsirea crestina pe care o cautam noi, ci sunt numai mijloace si instrumente folosite de om pentru dobandirea harului Sfantului Duh, iar uneori sunt chiar roada Sfantului Duh.
Oamenii duhovnicesti pedepsesc corpul cu astfel de asprimi pentru ca el se razvrateste impotriva Facatorului si pentru a-l tine intotdeauna umilit si supus slujirii lui Dumnezeu.
Viata si desavarsirea duhovniceasca nu consta in orice alte lucruri, ci in acestea:
- cunoasterea bunatatii si maririi lui Dumnezeu,
- a nimicniciei si inclinarii noastre la orice rau;
- in iubirea de Dumnezeu si lepadarea de sine,
- in supunerea nu numai fata de Dumnezeu, dar si fata de toate creaturile, pentru dragostea de Dumnezeu,
- in respingerea oricarei vointi a noastre si perfecta ascultare de vointa divina,
- in dorinta de a face toate aceste lucruri numai spre slava lui Dumnezeu, fiindca El voieste ca noi sa-l iubim si sa-I slujim.
Aceasta este legea dragostei scrisa de Dumnezeu in inimile dreptcredinciosilor:
- e lepadarea de noi insine pe care o cere Dumnezeu de la noi,
- este jugul dulce si sarcina usoara a lui Iisus,
- este supunerea fata de vointa dumnezeiasca la care ne indeamna Rascumparatorul nostru, cu propriul exemplu si cu glasul Lui.
Daca esti atent si cu grija a distruge toate poftele si toate patimile tale, vei fi mai bineplacut lui Dumnezeu si-L vei sluji mai bine decat torturandu-ti corpul si postind mai mult decat vechii eremiti.
E necesar sa duci un vesnic razboi impotriva ta si, pentru a fi victorios in acest razboi nevazut, trebuie sa fii inarmat cu patru lucruri:
1) sa nu te increzi in tine insuti;
2) sa te increzi intotdeauna numai in puterea si ajutorul lui Dumnezeu;
3) sa lupti intotdeauna, fara sa cedezi, cerand continuu ajutor de la Dumnezeu;
4) sa te rogi neincetat.
[Sfantul Nicodim Aghioritul- „Razboiul nevazut”(12, pag. 9-14)]
































Daca esti atent si cu grija a distruge toate poftele, toate placerile si dorintele tale…
risti sa ajungi internat la spitalul 9.
E trist cum tot felul de oameni incearca sa ignore sau chiar sa duca o lupta perpetua cu natura umana, in loc s-o accepte.
Dintr-un razboi vesnic impotriva ta nu iese niciun invingator.
Din contra, nu lupti impotriva naturii umane, ci impotriva a ceea ce intineaza natura umana.
Un raspuns mai amplu il gasesti aici:
http://vorbeintelepte.wordpress.com/2009/07/13/firea-omului-i/
http://vorbeintelepte.wordpress.com/2009/07/10/adevarata-putere-sa-te-invingi-pe-tine-insuti/
Apropo de firea omului, cred ca nu exista niciun om care sa-si doreasca sa fie nefericit aici, pe pamant. Oamenii fericiti sunt oameni indestulati, iar oamenii indestulati sunt oameni care nu ravnesc la mai mult decat ceea ce au. ( cei care au intr-un domeniu, dar totusi se lacomesc la si mai mult, de fapt, au un lips psihologic in alt domeniu al vietii lor )
Ma intreb, oare religia n-ar trebui sa aduca pace in loc sa instige la lupta?
N-am vazut prea multi oameni care sa fie fericiti intr-o zona de conflict. Fie el si interior.
Unii cauta fericirea si dreptatea pe pamant, altii le cauta la Dumnezeu. Si unii si altii lupta pentru dobandirea lor.
Insa primii spre pierzarea sufletului, iar ultimii spre mantuirea lui.
Este usor de inteles.Mindria si lauda de sine sint de la diavol,modestia,simplitatea,bunatatea sint placute lui D-zeu.Razboiul se da in noi.Omul cauta placerea.Unii reusesc sa depaseasca poftele lumesti,fiind cu mintea si sufletul la Dzeu,gindind cum sa faca sa fie placut lui D.zeu.Cu multa truda ,cu rugaciuni si fapte bune ,putin cite putin intelegi ca toate cele pamintesti sint doar fum.E o trecere a sufletului prin purgatoriu.