Viitorul alimentatiei: Vin vremuri grele!!!

.

Otrava noastra cea de toate zilele: Aditivii alimentari

un interviu cu dr. Maria Chirila, preluat din Revista “Formula AS”

“Vinovatii se afla “sus” si ar trebui trasi la raspundere”.

“O crima la nivel international”

- Aditivii alimentari ocupa un loc de frunte pe lista neagra a dusmanilor sanatatii. Ce ar trebui sa stim despre ei?
- Prezenta aditivilor in alimentele de pe pietele romanesti reprezinta o adevarata crima la nivel national si ar trebui sa reactioneze toti cei care isi dau seama de asta, pana cand nu este prea tarziu. Sa luam de exemplu painea, despre care revista dumneavoastra a scris de curand. Se stie ca folosirea fainii albe, care prin procesul de macinare a graului isi pierde toate substantele nutritive, duce la o saracire a painii in vitamine, minerale si fibre. Dar asta nu este nimic pe langa aditivii folositi la prepararea ei. Sa luam numai cativa din asa-numitii “afanatori”, substante sau combinatii de substante care elibereaza gaze ce contribuie la cresterea volumului aluatului:

E-327 (lactatul de calciu) – poate provoca dereglari gastrointestinale, in special la copii;

E-341(fosfat dicalcic), sare minerala intalnita in roci si oase, produce tulburari digestive;

E-554 (aluminosilicat de sodiu), provoaca dismorfisme placentare in timpul sarcinii;

E-541 (fosfat de aluminiu si sodiu bazic si acid) este interzis in unele tari, dar este admis in Romania;

E 110 (galben sunset Fcf) se foloseste in panificatie si patiserie, la prepararea inghetatelor etc. si provoaca urticarie, tumori renale, indigestii, anorexie; s-a dovedit cancerigen in unele experiente pe animale; este interzis in unele tari, dar permis, din nefericire, in Romania;

E 432 (polisorbat 20) este folosit in produse finite de patiserie; interzis in unele tari, admis in Romania;

E 282 (propionat de calciu), folosit in panificatie si patiserie; provoaca eruptii cutanate si migrene.
- In calitatea dvs. de medic, va confruntati cu aceste simptome in mod direct. Puteti confirma nocivitatea aditivilor?
- Painea alba aditivata creste incidenta cancerului de tub digestiv (in special colon si rect), provoaca un dezechilibru plastic/energetic, adica induce o saracire in substante plastice (minerale, fosfolipide, aminoacizi, fibre) si creste aportul de calorii prin continutul excesiv in amidon. Persoanele care consuma paine alba sufera des de constipatie, dismicrobisme intestinale, au colonul iritabil si fac adesea colite de fermentatie. Painea alba este un factor care favorizeaza agravarea diabetului zaharat si creste incidenta alergiilor de origine alimentara prin aditivii pe care ii contine.

“Orice suplimentare cu fier induce periculos
cresterea incidentei cancerelor”

- Recent, Guvernul Romaniei a obligat procesatorii din panificatie sa adauge fier in paine. Cum comentati?

- Avem aici inca un adevarat atentat la sanatatea publica. Numeroase studii publicate in tratatele clasice si in revistele de specialitate (accesibile inclusiv pe internet) demonstreaza efectele periculoase ale acestei practici. Este o iluzie sa-si inchipuie cineva ca o alimentatie gresita (saracacioasa), specifica majoritatii populatiei noastre, se poate rezolva doar adaugand fier in paine. Pe de alta parte, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca fierul este un substrat nutritiv pentru celula neoplazica (canceroasa), deci orice suplimentare cu fier induce periculos cresterea incidentei cancerelor printre consumatori. Boala Alzheimer este corelata cu cresterea fierului in sange. O serie de boli se agraveaza: hemocromatoza, anemiile hemolitice, hemofiliile, retinopatiile, insuficienta cardiaca.

“Sarea iodata – un fel de
experiment de tip Auschwitz”

- Sa mai alegem un aliment compromis de pe raftul camarii: sarea, un alt exemplu de folosire irationala a aditivilor alimentari…
- Da, mai ales sarea alba extrafina, iodata pe deasupra, tot in urma unei hotarari de guvern. Sarea din bucatele noastre zilnice. Pentru o scurta informare, sarea este tratata cu urmatorii aditivi:
E 535, adica ferocianura de sodiu, ca antiagregant;
E536, ferocianura de potasiu, un aditiv interzis in Anglia, dar admis in Romania. Sarea astfel aditivata contine de 30 de ori mai putin magneziu decat sarea integrala. Pe de alta parte, sarea extrafina este mai bogata in sodiu, exact elementul implicat in decompensarea insuficientei cardiace. Consecintele folosirii sarii extrafine sunt dramatice:
cresterea incidentei bolii cardiace ischemice, datorita deficientei de magneziu;
accelerarea proceselor de ateroscleroza si decompensari ale insuficientei cardiace prin aportul de sodiu;
toxicitatea indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu.
In acest timp, iodarea universala a sarii determina efecte adverse grave:
hipertiroidie indusa in populatia cu functie normala;
agravarea unei hipertiroidii preexistente;
cresterea ratei cancerului tiroidian;
cresterea volumului glandei tiroide.
afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei;
cresterea incidentei bolilor alergice (inclusiv a socului anafilactic la iod – boala cu un procent inalt de mortalitate);
hipotiroidie fetala, indusa in viata intrauterina la femeile care consuma sare iodata.
Merita mentionat si faptul ca iodarea universala a sarii nu se justifica, deoarece numarul de hipotiroidii este mic in Romania (cifrele oficiale oscileaza in jurul valorii de 12.000 cazuri). Consider, deci, ca a acorda intregii populatii a tarii numai un singur sortiment de sare – iodata – este un fel de experiment de tip Auschwitz.
La fel si in situatia zaharului rafinat, care este cancerigen si, dupa ultimele cercetari, este vinovat de afectiunile articulare.

“Guma de mestecat – boli alergice si retard intelectual”

- Ce se intampla cu produsele destinate copiilor?
- Toate dulciurile au aditivi nerecomandati copiilor, folositi ca indulcitori sau coloranti. Sa luam ca exemplu guma de mestecat – un produs de succes, printre tineri mai ales. Guma de mestecat este un “aliment” aproape in intregime artificial; numai guma (care de fapt nu se consuma), provine din cauciuc natural, in rest, toate ingredientele (in numar de 11-15) sunt de sinteza. Iata-le:

E 951 (aspartam) – este considerat de majoritatea cercetatorilor unul din cele mai toxice E-uri. Este interzis in unele tari, este admis in Romania. “Department of Health and Human Services” raporteaza, in 1994, circa 70 de simptome diferite provocate de aspartam (indulcitor): migrene, spasme musculare, eruptii cutanate, tahicardie, lentoare psihica, insomnie, scaderea memoriei etc.

E 954 (zaharina) – a fost fabricata pornindu-se de la toluen; numeroase studii pe animale demonstreaza efectul cancerigen al acesteia;

E 210 (acid benzoic) – provoaca hiperactivitate la copii, crize de astm bronsic, alergii.

E 133 (albastru de briliant) – provoaca puternice reactii alergice.
Folosirea in exces a gumei de mestecat stimuleaza secretiile digestive (creste aciditatea, activitatea clorohidropeptica) si daca acestea nu sunt tamponate de alimente, se ajunge la gastrite hiperacide si ulcer. De asemenea, E-urile din guma cresc incidenta bolilor alergice, a tumorilor cerebrale, chiar a retardului intelectual. Sunt de acord cu guma naturala de mestecat, asa cum o folosesc chinezii si alte popoare orientale, o guma bogata in uleiuri esentiale de eucalipt, care are efect dezinfectant asupra cavitatii bucale, dar nu cu guma comercializata la noi.

“Cea mai grava situatie in cazul
copiilor o reprezinta laptele praf”

Dar cea mai grava situatie, in cazul copiilor, este aceea a laptelui praf. Transformarea laptelui integral, natural, in lapte praf, duce la o saracire masiva in principii nutritive. De aceea, producatorii de lapte praf incearca sa-l “reimbogateasca”, inclusiv cu aditivi:

E 555 (silicat de aluminiu si potasiu) – studiile il implica in declansarea si agravarea bolii Alzheimer; este admis in Romania, interzis in alte tari;

sulfat de cupru (piatra vanata cu care se stropeste vita de vie).
Sunt mii de cazuri de copii bolnavi care umbla de la un spital la altul, cu boli alergice grave, de la simple alergii cutanate, pana la Edemul Quinque sau chiar soc anafilactic. S-a dovedit ca, de fapt, copiii nu mai fac alergii la un anume aliment, ci la substantele chimice cu care este “imbogatit” alimentul respectiv, adica la substantele chimice de sinteza din alimente.

“Codul nostru genetic are inregistrate
doar alimentele naturale”

- Situatia descrisa de dumneavoastra pare dramatica. Ce ne ramane de facut?
- Oamenii trebuie sa stie ca organismul nostru functioneaza ca un computer perfect si ca avem in memoria lui codul genetic cu care ne-am nascut, cu care ne-a lasat Dumnezeu. Acest cod genetic are inregistrate doar alimentele naturale. El recunoaste, de exemplu, sucul de lamaie si vitamina C, dar nu accepta vitamina C de sinteza, artificiala, cu care sunt imbogatite asa-numitele sucuri racoritoare. Din observatiile mele, peste 200 de substante chimice straine codului nostru genetic intra zilnic in corpul nostru. Este foarte periculos sa aduc in organism nucleotide straine corpului meu (vitaminele de sinteza – B6, Pp, A, calciul, sulfatul de cupru, iodura de potasiu, acidul folic si altele) pentru ca asa declansez anticorpi, antinuclei, anticelule si apar bolile imune, autoimune si cancerele. Solutia este intoarcerea la natura, la hrana naturala, neimbogatita chimic.

“Cel mai criminal aliment este carnea de pasare”

- Este foarte greu, mai ales pentru oraseni, sa manance numai alimente naturale. Dati-ne totusi cateva sfaturi pentru o dieta echilibrata, mai putin nociva. Ce sa mancam?
- In primul rand, trebuie scoase din alimentatie toate aceste alimente-otravuri de care am vorbit, apoi facuta o selectie foarte severa a alimentelor bune. Cel mai criminal aliment este carnea de pasare, atat de recomandata in toate dietele. Si asta, pentru ca in fermele noastre, pasarile sunt hranite cu concentrate, proteine degradate, antibiotice si hormoni. (Nu intra in aceasta categorie pasarile crescute cu graunte de cereale.)
Este foarte bun pestele proaspat, pestele salbatic, nu acela din crescatorii si nu congelat. Este foarte buna carnea de berbecut si carnea de vita, cu observatia sa fie vita crescuta la noi, in Romania, nu importata. Cea mai buna paine este aceea facuta in casa, cu faina de la tarani, care n-a fost “imbogatita” cu cancerigenul fier si cu alti aditivi si afanatori. In loc de ardei, rosii, castraveti de sera, toate periculoase pentru ca sunt tratate chimic, avem mai ales acum, primavara, leurda, untisorul, stevia, urzicile si papadia, care nu numai ca ne hranesc, dar ne si curata corpul de toxine. Branzeturile si lactatele trebuie cumparate de la tarani sau de la producatori ecologici care hranesc natural animalele, nu cu concentrate. Atentie si la fructele si legumele modificate genetic. Acestea afecteaza imunitatea si induc boli grave, cum ar fi cancerul. Toti se agita acum in ceea ce priveste soia modificata genetic. Vinovati sunt cei care au permis aducerea in tara a acestor seminte. Cine sunt ei? Cine a aprobat cultivarea ei? Acestia ar trebui sa plateasca. Eu cred ca taranul simplu n-a avut de unde sa stie de asta. Vinovatii se afla in ministere si ar trebui trasi la raspundere. Guvernantii ar trebui convinsi sa puna mai presus de interesele economice, sanatatea populatiei.

Cititi si articolele:

“CODEX ALIMENTARIUS: De la 31 decembrie 2009 va incepe prohibitia?” (de pe siteul “Saccsiv”)

“Despre Codex Alimentarius si Vaccinuri la “Interes general” pe TVR1″ (de pe siteul “Apologeticum”)

“Codex Alimentarius” (de pe siteul “EcoMagazin”)

“Sarea iodata favorizeaza cancerul” (Ziarul Ziua)

Semneaza petitia: “Petitie impotriva CODEX ALIMENTARIUS care urmeaza a fi adoptat in decembrie 2009″

Lumea a fost creata buna; Pronia lui Dumnezeu

Bunatatea creatiei

Fiind realizarea planului lui Dumnezeu existent din veci, si opera lui Dum­nezeu care este atotperfect si bun, lumea este si ea buna. Dum­nezeu nu poate crea ceva rau si imperfect, intrucat aceasta ar fi in con­tradictie cu Dumnezeu, care, in fiinta Sa, este iubire desavarsita.

De bunatatea lumii ne incredinteaza Sfanta Scriptura cand zice : “Si a privit Dumnezeu la toate cate facuse si iata, erau bune foarte” (Fac, 1, 31)

Lumea este buna din doua puncte de vedere:

a)      din punct de vedere fizic, lumea este buna deoarece in ea exista ordine si armo­nie, precum si bunurile necesare vietii;

b)      din punct de vedere spiritual, lumea este buna intrucat in ea omul poate progre­sa pe calea mantuirii, pentru a dobandi fericirea vesnica.

Invatand ca tot ceea ce a facut Dumnezeu este bun, Biserica nu tagaduieste existenta raului in lume. Dar raul nu este nici opera lui Dumnezeu, nici nu exista din vesnicie ca principiu aparte sau ca entitate de sine statatoare. Raul este opera fiintelor rationale (mai intai a diavolului si apoi a omului), care pacatuind – prin propria lor vointa – s-au indepartat de Dumnezeu, care este izvorul binelui. De aceea, raul este, in primul rand, unul de ordin moral, raul fizic (durerile fizice si moartea) fiind o conse­cinta a acestuia. Sfintii Parinti definesc raul ca „lipsa a binelui”, el neavand fiinta, intrucat nu este creat de Dumnezeu. Raul nu este legat fiintial de o realitate si nu face parte integranta din vreo creatura.

Pacatul stramosesc si pacatele individuale ale oamenilor, au deteriorat intreaga creatie, aceasta fiind „supusa desertaciunii”, aflandu-se „sub robia stricaciunii” si nadajduind sa fie eliberata (Romani 8, 20-22).

Deci, raul nu exista ca principiu, ci vine de la o persoana, si este permis de Dumnezeu fiindca respecta liberta­tea individuala a fiecaruia. Netinand de firea zidirii in general si a omului in special, el poate fi invins, cum a si fost invins in lumea aceasta de Hristos.

Omul, desi poate savarsi raul, nu poate totusi zadarnici scopul ge­neral al creatiei, caci Dumnezeu poarta de grija creatiei, conducand-o spre tinta ei finala, limitand, in acest sens, puterea raului sau directionandu-l in asa fel ca sa nu tulbure ordinea generala a lumii, ci chiar sa serveasca in planul general al ei.

Providenta sau Pronia dumnezeiasca

“Dumnezeu nu numai ca a adus la lumina zidirea, dar dupa ce a adus-o, o ingrijeste” (Sf. Ioan Gura de Aur). Aceasta lucrare prin care Dumnezeu Se ingrijeste de lume se numeste providenta sau pronie dumnezeiasca. Ea se arata in toate lucrurile lumii, de la cele mai mici pana la cele mai mari, cum ne spune Mantuitorul insusi: “Priviti la pasarile cerului, ca nici nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste” (Matei 6, 26). Iar Sf. Ioan Gura de Aur spune: „De zici ingeri, de zici arhangheli, de zici puterile cele de sus, de zici toate cele vazute si nevazute, toate acestea se bucura de pronia Lui. Fara aceasta lucrare ele se duc, se scurg si pier”. Sf. Efrem Sirul scrie despre pronie astfel: “Am vazut case si m-am gandit la gospodar. Am vazut lumea si am inteles pronia. Am vazut corabie fara carmaci scufundandu-se. Am vazut faptele oamenilor neispravind nimic fara Dumnezeu, Care le conduce. Am vazut cetati si republici deosebite in constitutia lor si am inteles ca toate exista prin randuiala lui Dumnezeu. Turma e de la pastor, iar cresterea tuturor pe pamant e de la Dumnezeu”.

In ideea de pronie dumnezeiasca deosebim trei acte sau trei momente:

a) Conservarea sau ocrotirea este acea lucrare dumnezeiasca in virtutea careia lucrurile si fiintele create se pastreaza in forma lor originala;  ea este o neintrerupta influenta a lui Dumnezeu asupra lumii, in virtutea omniprezentei si atotputerniciei Sale.  Providenta este un fel de continuare a creatiei, din care cauza ea se mai numeste si creatie continua.  Creatia lumii nu trebuie privita ca un eveniment incheiat definitiv, in trecut, ci ca unul care continua si in prezent; Dumnezeu creeaza lumea in aceasta clipa si intotdeauna. Lumea exista deoarece Dumnezeu o iubeste in prezent, l-a fel de mult cum a iubit-o in tot timpul, de la crearea ei. Salasluind in lume si fiind omniprezent, Dumnezeu este in toate si umple toate lucrurile;

b) Cooperarea sau asistenta, este actul prin care Dumnezeu impartaseste creaturilor ajutorul Sau pentru atingerea scopului lor, conlucrand cu puterile acestora, in asa fel incat orice rezultat al actiunii este in acelasi timp un rezultat al lucrarii omului cat si un rezultat al lucrarii lui Dumnezeu.  Cu puterile fizice Dumnezeu conlucreaza intotdeauna uniform: cu focul ca sa arda, cu soarele ca sa lumineze si sa incalzeasca, etc.  Iar cu fiintele libere conlucreaza in chip diferit, dupa scopul pe care ele si-l propun, dupa mijloacele pe care si le aleg, dupa puterile de care dispun, etc;

c)     Carmuirea sau guvernarea, este conducerea creaturilor catre atingerea scopului existentei lor. De pronia dumnezeiasca tine profetia in Vechiul Testament si planul mantuirii.  Prin pronie, Dumnezeu conduce lumea spre mai multa viata (Ioan 10, 10), spre desavarsirea si transfigurarea intregii creatii (Evr. 2, 5), indreapta fiecare lucru si fiinta in parte, prin diferite mijloace, spre scopurile pentru care au fost create. Pronia sprijina orice lucrare buna. Prin pronie, Dumnezeu opreste raul si il intoarce spre bine, cum ne spune Marturisirea lui Dositei: „Cele rele le stie mai dinainte si le ingaduie Dumnezeu, dar El nu Se ingrijeste de ele, pentru ca nici nu le-a facut. Dar odata intamplate, ele sunt indreptate spre ceva folositor de catre nesfarsita bunatate, care, fara sa le fi facut, le imboldeste spre mai bine cat este in puterea acestora”.

Surse bibliografice:

- „Dogmele Bisericii Crestine Ortodoxe”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1994;

- ”Credinta Ortodoxa”, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, “Trinitas”, Iasi, 1999.

- “Siteul CrestinOrtodox” (articolul “Lumea a fost creata buna“)

.

Cititi si articolele:

“Cum si de ce a creat Dumnezeu lumea?”

“Dumnezeu nu este autorul relelor” (de pe siteul “Ortodoxia Tinerilor”)

Refuzati vaccinarea!!!

.

Iata un interviu luat de Jon Rappoport, doctorului Mark Randall:

„Dr. Mark Randall este pseudonimul unui cercetator in vaccinuri care a lucrat multi ani in laboratoarele unor companii farmaceutice mari si la Institutul pentru Sanatate al SUA. In ultima decada Mark s-a pensionat; a spus ca „este dezgustat de ceea ce a descoperit despre vaccinuri”. De cand am inceput actiunea „gata cu stirile falsificate” am atacat subiecte despre asertiunile non-stiintifice periculoase despre siguranta si eficacitatea vaccinurilor. Mark a fost una dintre sursele mele. […] Mark este constient de scopul cartelului medical si „obiectivele de depopulare, control al mintii si obtinerea unei populatii debile”. „Obtinerea sclavilor necesari stapanilor este un proces dificil, mai ales cand pornesti de la populatii care au oarece visuri de libertate. Este important sa le intretii iluzia de libertate in timpul procesului de triere si de transformare in fiinte controlabile 100%”.

Q: Candva ai fost sigur ca vaccinurile sunt varful de lance al medicinii bune.
A: Da, am fost. Am ajutat la dezvoltarea catorva vaccinuri. Nu o sa spun care.
Q: De ce ?
A: Vreau sa-mi pastrez anonimatul.
Q: Crezi ca ai putea avea probleme daca ai vorbi deschis ?
A: Cred ca mi-as putea pierde pensia.
Q: Pe ce motiv?
A: Motivul nu conteaza. Acesti oameni au diverse posibilitati sa-ti creeze probleme, daca ai fost vreodata parte din Club. Stiu una sau doua persoane care au fost puse sub supraveghere si hartuite.
Q: Hartuite de cine ?
A: De FBI.
Q: Pe bune?
A: Sigur. FBI-ul a folosit alte pretexte. Apoi IRS ( fiscul american) a inceput partea lui de hartuiala.
Q: Deci nici o sansa pentru exprimarea libera.
A: Am fost parte dintr-un „cerc interior”. Daca incep acum sa dau nume si sa aduc acuzatii specifice impotriva cercetatorilor as avea enorm de multe probleme.
Q: Ce se afla in spatele acestor hartuiri ?
A: Vaccinurile sunt ultima baricada a medicinei moderne; justificarea finala pentru toata „stralucirea” medicinei moderne.
Q: Crezi ca oamenilor ar trebui sa li se permita sa aleaga, daca se vaccineaza sau nu ?
A: La nivel politic , da. La nivel stiintific, oamenii au nevoie de informatii ca sa poate alege corect. Una este sa spui alegerea este buna. Dar, daca atmosfera este plina de minciuni, cum poti sa alegi ? De asemenea, daca FDA era condusa de oameni onorabili, aceste vaccinuri nu ar fi primit licenta.
Q: Exista istorici medicali care spun ca declinul general al bolilor nu se datoreaza vaccinurilor.
A: Stiu. Pentru o lunga perioada de timp am neglijat munca lor.
Q: De ce ?
A: Pentru ca mi-a fost teama de ceea ce as fi putut afla. Eram in afacerea de a dezvolta vaccinuri. Intreaga mea viata depindea de continuarea acestei munci.
Q: Si apoi?
A: Am facut propriile mele investigatii.
Q: La ce concluzii ai ajuns?
A: Declinul bolilor se datoreaza conditiilor imbunatatite de viata.
Q: Ce conditii ??
A: Apa mai curata. Sistem avansat de canalizare. Nutritie. Hrana proaspata. Scaderea saraciei. Microbii pot fi peste tot, dar atunci cand esti sanatos nu contactezi boala.
Q: Ce ai simtit cand ai finalizat propriile tale investigatii ?
A: Disperare. Am realizat ca lucrez intr-un sector bazat pe o colectie de minciuni!
Q: Sunt unele vaccinuri mai periculoase decat altele ?
A: Da. De exemplu DPT. Vaccinul MMR. Dar unele loturi de vaccinuri sunt mai periculoase decat alte loturi din acelasi vaccin. Din punctul meu de vedere, toate vaccinurile sunt periculoase.
Q: De ce?
A: Din mai multe motive. Implica sistemul imunitar uman intr-un proces care tinde sa compromita imunitatea. Pot sa provoace boala pe care, teoretic, ar trebui sa o previna. Pot cauza alte boli in afara celor pe care trebuie sa le previna.
Q: De ce ni se prezinta statistici care par sa arate ca vaccinurile au fost fabulos de eficace la combaterea bolilor ?
A: De ce ? Ca sa dea iluzia ca aceste vaccinuri sunt folositoare. Daca un vaccin ascunde simptomele vizibile ale unei boli, precum rujeola toata lumea trage concluzia ca vaccinul este un succes. Dar sub acest nivel, vaccinul poate distruge chiar sistemul imunitar. Si daca acel vaccin cauzeaza alte boli – sa spunem meningita – faptul este mascat pentru ca NIMENI NU CREDE ca un vaccin ar putea face asta. Si conexiunea nu se face!
Q: Se spune ca vaccinul antivariola a provocat variola in Anglia.
A: Da, dar cand te uiti la statisticile disponibile, vezi cu totul altceva.
Q: Ce anume?
A: Sunt orase in Anglia unde oamenii care NU au fost vaccinati NU au facut variola. Sunt alte locuri unde oamenii au fost vaccinati antivariola si au trait experienta unei epidemii de variola. Iar variola oricum era in declin puternic atunci cand a fost introdus vaccinul.
Q: Deci ceea ce spui tu este ca ni se servesc date false.
A: Da. Este exact ceea ce spun. Este o istorie ce a fost construita special pentru a convinge oamenii ca vaccinurile sunt sigure si eficiente.
Q: Tu ai lucrat in laboratoare. Unde puritatea era o problema.
A: Oamenii cred ca aceste laboratoare, locuri de fabricare sunt cele mai curate din lume. Si asta NU este adevarat. Contaminarea apare tot timpul. Obtii tot felul de chestii care ajung in vaccinuri.
Q: Ca de exemplu virusul SV40 de la maimute „aluneca” in vaccinul polio.
A: Da, bine, asta s-a intamplat. Dar nu asta voiam sa spun mai devreme. SV40 a aparut in vaccinul polio pentru ca este un vaccin produs folosind rinichii de maimuta. Eu voiam sa spun altceva. Conditiile reale de laborator. Greselile. Erorile din nepasare. SV40,care a fost mai tarziu gasit in tumorile canceroase – este ceea ce as numi o problema structurala. Este o parte acceptata a procesului de productie. Daca folosesti rinichi de maimuta, deschizi usa germenilor, pe care nu-i stii dar sunt in acel rinichi.
Q: OK, pentru moment hai sa ignoram distinctia intre diferite tipuri de contaminanti. Ce fel de contaminanti ai gasit in vaccinuri in multii ani de lucru ?
A: Bine. O sa-ti spun ce am gasit eu dar si ce au gasit alti colegi. Uite o lista partiala.
In Rimavex ( vaccinul pentru rujeola), am descoperit variati virusi de la pasari. In vaccinul antipolio am descoperit acanthamoeba, care este numita si amoeba „mancatoare de creier”.
Simian cytomegalovirus in vaccinul antipolio.
Simian foamy virus in vaccinul pentru rotavirus.
Virusi cauzatori de cancer la pasari in vaccinul MMR (rujeola, oreion,rubeola ). Variate micro organisme in vacinul anti antrax.
Am descoperit enzime inhibitoare potential periculoase in mai multe vaccinuri.
Virusi de la rate, caini si iepuri in vaccinul antivaricela.
Virusul avina leucosis in vaccinul anti gripal.
Pestivirus in vaccinul MMR.

Q: Hai sa clarificam. Toti acesti contaminanti nu au ce cauta intr-un vaccin.
A: Corect. Si daca incerci sa calculezi consecintele a ceea ce acesti contaminanti pot sa cauzeze, ei bine, nu prea stim pentru ca nu au fost facute testari sau au fost mult prea putine. Este ca un joc de ruleta. Iti joci sansele. De altfel multi oameni nu stiu ca unele vaccinuri antipolio, vaccinuri pentru adenovirusi, rubeola sau hepatita A si pojar au fost facute din tesuturi de la fetusi umani avortati. Uneori am gasit ceea ce cred ca erau fragmente bacteriene si virus polio in aceste vaccinuri – fragmente care probabil proveneau de la tesuturile fetale. Cand te uiti dupa contaminanti in vaccinuri, descoperi chestii care-s aiuritoare. Stii ca nu ar trebui sa fie acolo dar nu stii exact cum au ajuns acolo. Am gasit ceva ce am crezut ca este un mic „fragment” de par uman si de asemenea mucus uman. Am gasit ceva ce poate fi numit doar „o proteina straina” ceea ce poate insemna orice, poate insemna proteina de la un virus.
Q: Clopotele de alarma suna peste tot.
A: Cum crezi ca m-am simtit ? Aminteste-ti, acest material ( vaccinul) merge direct catre fluxul sanguin fara sa treaca printr-unul dintre obisnuitele sisteme de aparare imunitare.
Q: Cum au fost primite concluziile tale ?
A: In esenta a fost nu te ingrijora, nu exista alta cale. In fabricarea vaccinurilor folosesti diverse tesuturi de animale si aici apar aceste contaminari. Nici macar nu mentionez chimicalele standard ca aldehida formica, mercurul, aluminiul, care sunt puse INTENTIONAT in vaccinuri.
Q: Informatia asta este destul de vaga.
A: Da. Doar am mentionat cativa dintre contaminantii biologici. Cine stie cati altii mai sunt? Alti contaminanti pe care nu-i gasim pentru ca nu stim dupa ce sa ne uitam. Daca tesutul folosit la vaccin provine de la, sa zicem, o pasare , cati germeni pot exista in acel tesut? N-am nici cea mai mica idee. Nu avem idee ce ar putea fi sau ce efecte ar putea avea asupra oamenilor.
Q: Si dincolo de ideea de puritate? Aceasta informatie este destul de vaga.
A: Ai de a face cu o premisa de baza falsa despre vaccinuri. Si anume aceea ca in mod sigur ( intrisec) stimuleaza sistemul imunitar sa creeze conditiile unei imunitati pentru o boala. Dar nu functioneaza asa. Asta este o premisa rea ( falsa). Un vaccin se presupune ca, creaza „anticorpi” care, indirect, ofera protectie  impotriva bolii. Oricum, sistemul imunitar este mult mai mare si mult mai implicat decat „anticorpii” si „celulele killer” respective
Q: Sistemul imunitar este ?
A: Tot corpul, in mod real. Plus mintea. Totul este un sistem imunitar, se poate spune. Din aceasta cauza apar acei indivizi care raman sanatosi in mijlocul unei epidemii.
Q: Deci nivelul general de sanatate este important!
A: Mai mult decat important. Este VITAL.
Q: Cum sunt prezentate in mod fals statisticile legate de vaccinari ?
A: Exista multe cai. De exemplu, presupunem ca 25 de persoane care au fost vaccinati pentru hepatita B ajung sa aiba hepatita. Ei bine, hepatita B este o boala de ficat. Dar poti sa numesti boala de ficat multe chestii. Poti schimba diagnosticul. Si astfel ai acoperit radacina problemei.
Q: Si asta se intampla ?
A: Tot timpul. Este necesar sa se intample daca doctorii AUTOMAT presupun ca persoanele care au fost vaccinate nu se imbolnavesc de acele boli pentru care au fost vaccinati. Vezi tu, este un cerc vicios. Este un sistem inchis. Nu admite greseli. Nu este posibila nici o greseala. Daca o persoana care a fost vaccinata pentru hepatita face hepatita sau alta boala, presupunerea AUTOMATA este ca nu are nimic de a face cu vaccinul.
Q: In anii de munca in domeniul vaccinurilor, cati medici ai intalnit care au admis ca vaccinurile sunt o problema ?
A: Niciunul. Au fost cativa care in mod privat intrebau ce fac ei de drept si de drept. Dar niciodata nu ieseau public, nici macar in cadrul propriilor companii.
Q: Care a fost punctul de cotitura pentru tine ?
A: Am avut un prieten al carui bebelus a murit dupa un vaccin DPT.
Q: Ai investigat cazul?
A: DA, neoficial. Am aflat ca bebelusul era perfect sanatos inainte de vaccinare. Nu exista nici un motiv care sa induca decesul in afara de vaccin. De atunci au pornit dubiile mele. Bineinteles, am dorit sa cred ca bebelusul a primit un vaccin dintr-un lot cu probleme. Dar pe masura ce am investigat, am aflat ca nu acesta era motivul. Am fost atras intr-o spirala de indoiala care a crescut cu timpul. Am continuat sa investighez. Am aflat ca, contrar cu ceea ce credeam, vaccinurile NU sunt testate in mod stiintific.
Q: Ce intelegi prin asta?
A: De exemplu, nu exista studii pe termen lung pentru nici un vaccin. De ce ? Pentru ca, din nou, presupunerea creata este ca vaccinurile nu cauzeaza probleme. Deci de ce sa verifice cineva? Mai mult decat atat, o reactie la vaccin este definita astfel incat sa se considere ca toate efectele adverse apar imediat dupa vaccinare. Dar asta nu are sens, in sine.
Q: De ce nu are sens?
A: Pentru ca vaccinul, in mod evident, actioneaza in corp o perioada lunga dupa administrare. Reactiile la vaccin pot fi graduale. Deteriorarea poate fi graduala. Probleme neurologice se pot dezvolta in timp. De fapt aceste probleme apar chiar si in conformitate cu analizele conventionale. Deci de ce sa nu fie la fel si cu vaccinurile ? Daca otravirea chimica poate aparea gradual, de ce nu ar fi la fel si cu un vaccin care contine mercur?
Q: Si asta este ceea ce ai descoperit?
A: Da. Avem de a face cu corelatii, in majoritatea timpului. Corelarile nu sunt perfecte. Dar daca ai 500 de parinti ai unor copii care au probleme neurologice intr-o perioada de 1 an dupa vaccinare, asta ar trebui sa fie suficient pentru a declansa o investigatie intensa.
Q: Si a fost suficient pentru a declansa investigatia?
A: Nu. Niciodata. Asta spune ceva imediat.
Q: Ce anume?
A: Persoanele care fac investigatiile nu sunt interesate sa se uite la fapte. Ei PRESUPUN ca vaccinurile sunt sigure. Deci, atunci cand investigheaza cazurile rezultatele intotdeauna exonereaza vaccinurile. Ei spun „vaccinurile sunt sigure”. Dar pe ce anume isi bazeaza judecata? Se bazeaza pe definitii si idei care automat exclud condamnarea vaccinurilor.
Q: Au fost numeroase cazuri cand o campanie de vaccinare a esuat. Cand oamenii au dobandit bolile pentru care au fost vaccinati.
A: Da, exista multe astfel de cazuri. Si aceste evidente sunt pur si simplu ignorate. Expertii spun, DACA spun ceva, ca este doar o situatie izolata si ca, per total, vaccinul s-a dovedit sigur. Dar daca aduni toate aceste situatii unde boli si efecte secundare au aparut, constati ca NU sunt doar situatii izolate.
Q: Ai discutat ceea ce vorbim noi acum cu colegii, atunci cand lucrai inca la dezvoltarea vaccinurilor?
A: Da, am discutat.

Q: Si ce s-a intamplat?

A: De mai multe ori mi s-a spus sa-mi tin gura. Mi s-a spus clar ca ar trebui sa ma intorc la munca si sa uit ceea ce am spus. In unele ocazii am intalnit frica. Colegii incercau sa ma evite. Simteau ca ar fi putut fi etichetati ca „vinovati prin asociere”. Una peste alta, am avut grija de mine, m-am asigurat ca nu-mi creez probleme singur.
Q: Daca vaccinurile fac rau, de ce sunt administrate?
A: In primul rand, nu exista DACA. Chiar fac rau. O intrebare mai grea este sa decizi daca fac rau in acele persoane care par sa nu arate efecte secundare. Apoi discutam despre o cercetare care ar trebui facuta dar care, pur si simplu, nu se face. Cercetatorii ar trebui sa incerce sa descopere un fel de harta, un flow chart care arata exact ce fac vaccinurile in momentul in care intra in corp. Aceasta cercetare nu a fost niciodata facuta. Si un alt aspect este de ce sunt administrate; am putea sta aici 2 zile sa discutam despre asta. Asa cum ai spus de multe ori, la diferite niveluri din sistem oamenii au motive diferite. Banii, frica de a pierde job-ul, dorinta de a castiga faima, prestigiu, premii, promovare, un idealism deplasat, obiceiul de a nu gandi si multe altele. Dar la nivelurile superioare ale cartelului medical, vaccinurile sunt prima prioritate pentru ca ele cauzeaza o slabire a sistemului imunitar. Stiu ca este greu de crezut dar este adevarat.
Cartelul medical, la cel mai inalt nivel, nu este ingrijorat pentru sanatatea oamenilor, ci sa darame sanatatea lor, sa-i faca mai slabi. Sa-i omoare. Intr-un moment al carierei mele, am avut o lunga conversatie cu un om care a ocupat o pozitie inalta in guvernul unei natiuni africane. El mi-a spus ca era constient de ceea ce se intampla. Mi-a spus ca WHO ( OMS Organizatia Mondiala a Sanatatii) este lancea intereselor de depopulare. Exista ceva, o miscare ascunsa in Africa, sa spunem, alcatuita din diferiti oficiali care incearca sa schimbe sortii pentru saraci. Aceasta retea de oameni stie ce se intampla. Ei stiu ca vaccinurile au fost folosite, sunt folosite pentru distrugerea tarilor lor, sa-i pregateasca pentru a fi preluati de puterile globale. Am avut sansa sa vorbesc cu mai multe persoane din aceasta retea.
Q: Thabo Mbeki, presedintele Africii de Sud, este constinet de situatie?
A: As spune ca este partial constient. Poate ca nu este 100% convins dar este pe drumul de a realiza care este intregul adevar. Stie deja ca HIV este un hoax ( pacaleala). Stie ca medicamentele pentru SIDA sunt otravuri care distrug sistemul imunitar. Si mai stie, de asemenea, ca daca vorbeste despre problema vaccinurilor, oricum ar face asta, va fi catalogat drept lunatic. Are suficiente necazuri dupa declararea convingerilor lui despre SIDA.
Q: Aceasta retea despre care povestesti .
A: A acumulat o cantitate imensa de informatii despre vaccinuri. Intrebarea este care ar fi strategia care ar avea succes? Pentru acesti oameni, asta este o problema dificila.
Q: Si in tarile industrializate ?
A: Cartelul medical are putere dar se diminueaza. In principal pentru ca oamenii au libertatea de a lua medicamentele respective. Oricum, daca problema alegerii ( dreptul de a accepta sau a rejecta un medicament) nu strange la un loc aceste mandate despre vaccinuri impotriva germenilor sunt pe cale de a castiga, Acesta este un timp important
Q: Furorile despre vaccinul pentru hepatita B par sa aiba bune auspicii.
A: Cred ca da. Sa spui ca bebelusii trebuie vaccinati si dupa urmatoarea respiratie admiti ca o persoana se imbolnaveste de hepatita B in urma unui contact sexual sau a injectiilor facute cu acelasi ac – este o juxtapunere ridicola. Autoritatile medicale incearca sa se acopere spunand ca 20.000 de copii fac hepatita B in SUA fara sa se cunoasca motivele, cauza. Deci fiecare bebelus trebuie vaccinat. Ma indoiesc de aceasta cifra de 20.000 si de asa numitele studii care stau la baza lor.
Q: Andrew Wakefield, medicul britanic care a descoperit legatura intre vaccinul MMR si autism a fost concediat din pozitia pe care o avea la spitalul din Londra.
A: Da. Wakefield a facut un serviciu extraordinar. Corelarile sale intre vaccine si autism sunt uluitoare. Poate ca stii ca sotia lui Tony Blair este implicata in tratamentele alternative. Exista posibilitatea ca vacinul MMR sa nu fi fost administrat copilului lor. Recent Blair a evitat intrebarea in interviurile de presa si a parut pur si simplu sa obiecteze fata de invazia in viata personala de familie. Oricum, cred ca sotiei lui i-a fost pusa botnita. Cred ca daca ar avea o sansa, ar declara ca este alaturi de familiile care au copii ce au suferit sever din cauza vaccinarii cu MMR.
Q: reporterii britanici ar trebui sa incerce sa ajunga la ea.
A: Au incercat. Dar cred ca a facut un fel de intelegere cu sotul ei sa pastreze tacerea, indiferent de situatie. Ar putea sa faca enorm de mult bine daca si-ar incalca promisiunea facuta nu doar sotului ei. Mi s-a spus ca este presata si nu numai de catre sotul ei. La nivelul la care se afla ea, MI6 si autoritatile britanice de sanatate sunt implicate. Este considerata o problema de securitate nationala.
Q: Ei bine, este o problema nationala de securitate, daca intelegi cartelul medical.
A: Este o problema de securitate globala. Cartelul opereaza in fiecare natiune. Zelotii sai pazesc sanctitatea vaccinurilor. A chestiona vaccinurile este echivalent cu un episcop de la Vatican care pune sub semnul intrebarii sacralitatea euharistiei…. In Biserca Catolica.
Q: Stiu ca o celebritate de la Hollywood a declarat public ca nu se va vaccina si si-a terminat cariera in felul acesta.
A: Hollywood este foarte legat de cartelul medical. Sunt mai multe motive, dar unul dintre ele este ca un actor faimos poate atrage o publicitate IMENSA indiferent ce spune. In 1992 am fost prezent la o demostratie impotriva FDA, in Los Angeles. Unul sau 2 actori au vorbit impotriva FDA. De atunci, nici un actor nu a mai spus ceva impotriva cartelului medical.
Q: In cadrul Institutului National de Sanatate (NIH) care este starea, care este viziunea ?
A: Oamenii se intrec pentru fondurile de cercetare. Ultimul lucru pe care se gandesc sa-l faca este sa provoace status quo-ul. Sunt deja intr-un razboi pentru bani. Nu au nevoie de mai multe necazuri. Este un sistem foarte izolat. Depind de ideea ca, la nivel larg, medicina moderna are succes la fiecare frontiera. A admite existenta unor probleme sistemice in orice zona echivaleaza cu a arunca indoiala asupra intregii intreprinderi. De aceea este necesar sa se inteleaga ca NIH este ultimul loc unde ar putea exista vreo demonstratie. Dar tocmai invers este adevarat. Daca 5000 de oameni ar aparea acolo cerand probe despre actualele cercetari, daca ar cere sa stie ce beneficii reale de sanatate au fost oferite publicului din miliardele de dolari consumate pe aceasta facilitate, atunci s-ar putea sa inceapa ceva. O scanteie s-ar aprinde. S-ar putea sa obtii, cu alte demonstratii, tot felul de rezultate. Cativa cercetatori ar incepe sa „scape” informatii.
Q: Asta este o idee foarte buna.
A: Oameni in costume care sa stea atat de aproape de cladire pe cat le permite politia. Oameni in costume de business, in tinuta de jogging, mame si copii. Oameni bogati si oameni saraci. Toate felurile de oameni.
Q: Ce poti spune despre puterea distructiva combinata din vaccinurile administrate copiilor in prezent ?
A: Este o prefacatorie si o crima. Nu exista studii reale, indiferent de natura lor , realizate pentru acest aspect. Din nou, se presupune ca vaccinurile sunt sigure si astfel orice numar de vaccinuri administrate impreuna sunt, de asemenea, sigure. Dar adevarul este ca vaccinurile nu sunt sigure. Deci daunele potentiale cresc atunci cand administrezi mai multe vaccinuri intr-o perioada scurta de timp.
Q: Apoi avem sezonul gripei.
A: Da. Ca si cum numai in toamna zboara acesti germeni din Asia spre SUA. Publicul inghite astfel de presupuneri. Daca se intampla in aprilie, atunci este o raceala. Daca se intampla in octombrie, este gripa.
Q: Regreti ca ai lucrat toti acesti ani in domeniul vaccinurilor ?
A: Da. Dar dupa acest interviu o sa regret mai putin. Si muncesc in alte feluri. Dau informatii catre anumite persoane, atunci cand cred ca le vor folosi bine.

Sursa:  Forumul siteului “CrestinOrtodox”

.

Cititi si articolele:

- de pe siteul “Razboi intru Cuvant”:

FOARTE IMPORTANT:  “Adevarul despre industria farmaceutica si demascarea minciunii gripei porcine” - interviu cu VANIA ATUDOREI, microbiolog roman, specialist de top, Directorul Companiei Sterigen din Canada”

“Fascism “medical”? Vaccinarea anti-HPV fara avizul parintilor!”

.

- de pe siteul “Apologeticum”:

“Baza legala care trebuie invocata de parintii ce refuza sa isi vaccineze copii”

.

- de pe siteul “Saccsiv”:

“Vitamina D va ajuta sa treceti cu bine peste orice fel de gripa, fara sa va vaccinati”

8- Invierea si Inaltarea Mantuitorului; Iisus ca Prooroc si Imparat

Prin cele trei slujiri, chemari sau misiuni: de arhiereu, prooroc si imparat, Iisus Hristos mantuieste lumea prin jertfa, o invata sa-si insuseasca mantuirea si o conduce la mantuire.

Iisus Hristos a fost proorocul cel mai inalt, aducand cea mai deplina invatatura despre Dumnezeu, ca Unul ce n-a primit-o din afara de Sine, ci din plinatatea Sa nemarginita. De aceea, nimeni nu mai poate adauga ceva la invatatura Sa. Ea, doar, poate fi mai bine inteleasa in Biserica, prin descoperirea de catre Duhul Sfant.  In acest inteles, El e proorocul cel din urma cu care s-a incheiat Descoperirea dumnezeiasca. “Prooroc din mijlocul tau si din fratii tai, ca si mine, zice Moise, iti va ridica Domnul Dumnezeul tau, pe Acela sa-L ascultati” (Deut. 18,15). Ucenicii I se adreseaza cu titlul “invatatorule”, iar Hristos insusi spune despre Sine: “Eu sunt adevarul” (Ioan 14, 6), “Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12), sau: “Eu, spre aceasta M-am nascut si pentru aceasta am venit in lume, ca sa dau marturie pentru adevar” (Ioan 18, 37).

Mantuitorul Hristos a invatat ca Dumnezeu este duh si iubire si ca este unul dupa fiinta si intreit ca persoane.  Fiind duh, El nu are nimic comun cu materia, ci este perfectiunea absoluta, suma si izvorul tuturor perfectiunilor.  Fiind iubire, a facut totul din dragoste si se conduce in toate actele Sale numai de dragoste.  In raportul Sau cu oamenii este ca un tata cu fiii sai.  De aceea se numeste in chip deosebit Tatal nostru si Tatal ceresc.  Aceasta infatisare a lui Dumnezeu ca duh, dragoste si tata este cea mai sublima idee despre Dumnezeu, la inaltimea careia nu s-a putut ridica mintea omeneasca.

Din punct de vedere moral, oamenii sunt frati intre ei, deoarece sunt toti fiii Tatalui ceresc, iar legea care determina raporturile dintre ei este legea dragostei: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi… „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 34-35).
Traiul oamenilor sub imperiul legii morale crestine trebuie sa fie ideal, pentru ca orice dusmanie, invidie, ura, rivalitate trebuie alungata din suflete si iubirea cea mai curata si dezinteresata trebuie sa-i ia locul.

Imparatia lui Dumnezeu nu este numai in ceruri, in viata de dincolo de mormant, ci si aici pe pamant, in viata aceasta vremelnica.  Pentru ca oamenii trebuie sa fie desavarsiti precum este desavarsit Tatal lor din ceruri (Matei 5, 48).  Acolo unde oamenii duc o astfel de viata pilduitoare, acolo este Imparatia lui Dumnezeu.

Minunile savarsite de Mantuitorul pentru intarirea si adeverirea cuvantului Sau, au fost nenumarate si asa de impunatoare, incat dovedesc ca savarsitorul lor este Dumnezeu.  Minunile sunt de mai multe feluri:

a)      Minuni care se refera la lumea din afara, precum a fost prefacerea apei in vin, la nunta din Cana Galileii, saturarea a 5000 de oameni cu cinci paini si doi pesti, potolirea furtunii, umblarea pe apa ca pe uscat, etc;

b)      Minuni de vindecare a tot felul de boli, precum: vindecarea slabanogului de 38 de ani, a celui din Capernaum, a orbului din nastere, a celor zece leprosi, a numerosi indraciti, a slugii sutasului, a orbului din Ierihon, invierea fiicei lui Nain, a lui Lazar, etc;

c)      Minuni facute cu Sine Insusi, precum: schimbarea la fata, invierea, intrarea prin usile incuiate si inaltarea la cer.

In sfarsit, Mantuitorul a dat exemplu de viata curata si sfanta, a fost virtutea personificata.  Spre deosebire de toti proorocii, de toti intemeietorii de religii, de toti inteleptii lumii, care au propovaduit invataturi inalte si au dat sfaturi frumoase, pe care insa nu le-au urmat, Mantuitorul Hristos a implinit tot ce a invatat.  Desi imbracat in trup omenesc, El nu s-a facut vinovat de nici un pacat inaintea lui Dumnezeu sau a oamenilor, de nici o abatere cu fapta de la ceea ce a invatat cu cuvantul.

Ca Mantuitor si ca Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos a fost si Imparat, dar nu pamantesc, in sensul obisnuit al cuvantului.  Ci a fost Imparat spiritual, Imparat al adevarului, Imparat ceresc, Imparatul imparatilor, nume pe care i l-au dat profetii, unii dintre contemporanii si urmasii sai, precum si El Insusi.

1) In profetii se vorbeste de Mantuitorul:

- ca Imparat care v-a perpetua in veci casa si imparatia lui David, cum spune proorocul in psalmi;

- ca Imparat care va face judecata si dreptate pe pamant, cum spune profetul Ieremia;

- ca Imparat si Mantuitor, cum spune profetul Zaharia.

De asemenea, demnitatea Lui imparateasca o anunta ingerul Gavriil Fecioarei Maria: “Si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau… si imparatia Lui nu va avea sfarsit” (Luca 1, 32, 33).  Magii de la Rasarit, dupa nasterea Sa, se intrebau de locul unde s-a nascut Imparatul iudeilor, a carui stea o vazusera la Rasarit si, aflandu-L, Ii aduc daruri ca unui Dumnezeu, Imparat si muritor.  La intrarea triumfala in Ierusalim, iudeii care L-au primit cu multa cinste, Il numesc Imparat al lui Israel.

Iisus insusi recunoaste ca e Imparat, dar ca imparatia Lui e spirituala, avand arme si legi duhovnicesti, nu ca acelea din lumea aceasta. “Imparatia Mea nu este din lumea aceasta“ (Ioan 18, 36), raspunde El lui Pilat.  Iisus Hristos e imparatul bland, e imparatul-miel care a fost injunghiat pentru pacatele lumii (Apoc. 5). Ca imparat, Mantuitorul Hristos a intemeiat Biserica Sa, i-a dat legile, o conduce nevazut prin slujitorii ei, carora le da harul Sau si care va dura pana la sfarsitul veacurilor.

2) De asemenea, prin minunile savarsite, Mantuitorul a dovedit ca este stapan asupra intregii firi si Imparat al lumii vazute, ca si al celei nevazute si Dumnezeu adevarat, a carui putere si slava nu cunosc margini. La schimbarea Sa la fata, El s-a aratat inconjurat de slava suprapamanteasca si cu puterea de a sta de vorba cu mortii.

3) Prin coborarea cu sufletul in iad, in timp ce trupul Ii zacea in mormant (Efes. 4, 9; 1 Petru 3, 19), Hristos a sfaramat puterea iadului si a mortii vesnice, caci de atunci acestea nu mai au putere peste cei ce au crezut sau cred in Hristos.

Domnul a coborat in iad cu sufletul:

- nu ca sa sufere chinurile de acolo, ca toti oamenii dinainte de El, caci El era fara de pacat, iar cine se duce la iad spre a suferi pentru pacate nu mai poate iesi de acolo prin puterile sale;

- nici ca sa intoarca prin propovaduirea Sa pe pacatosii din iad, caci acolo nu se mai pot schimba sufletele;

- nici ca Arhiereu, nici ca Prooroc, ci ca Imparat, eliberand de acolo pe dreptii din Vechiul Testament, care murisera cu credinta in venirea Sa.

Coborand in iad, Iisus a facut cunoscut tuturor celor de acolo biruinta Sa asupra pacatului si a mortii.  Sf. Irineu, zice: «Hristos S-a coborat in cele ce sunt sub pamant si le-a binevestit iertarea pacatelor celor ce au crezut in El. Si au crezut in El toti care au sperat in El, adica au prevestit venirea Lui si au indeplinit poruncile Lui: dreptii, patriarhii si proorocii, carora li s-au iertat pacatele ca si noua”.  Iar Sf. Ioan Damaschin spune: «Sufletul indumnezeit se coboara la iad, ca, precum a rasarit celor de pe pamant soarele dreptatii, tot astfel sa lumineze si celor ce stau sub pamant, in intunericul si umbra mortii; ca precum a predicat celor de pe pamant pace… devenind celor credinciosi cauza a mantuirii vesnice, iar celor neascultatori mustrare pentru necredinta, tot astfel si celor din iad»

In timpul mortii, Dumnezeirea, care era unita cu firea omeneasca in Iisus Hristos, a ramas unita cu trupul in mormant si cu sufletul in iad. Caci daca s-ar fi despartit de trupul si de sufletul firii noastre, Cel ce S-a dus la iad n-ar mai fi fost si Dumnezeu, ci numai om, iar trupul din mormant n-ar mai fi fost trupul lui Dumnezeu, ci al unui om. Sf. Ioan Damaschin spune: «Chiar daca a murit ca om, si chiar daca sfantul Lui suflet s-a despartit de trupul Lui prea curat, totusi Dumnezeirea nu s-a despartit de cele doua, adica de suflet si de trup, si astfel nici unicul ipostas nu s-a despartit in doua ipostasuri.» Numai pentru ca trupul a ramas unit cu Dumnezeirea in mormant, n-a inceput sa se strice si numai pentru ca sufletul a ramas cu Dumnezeirea in iad, a zdrobit puterea iadului si a eliberat pe dreptii de acolo. De aceea numeste Sf. Ioan Damaschin sufletul Domnului care merge la iad “sufletul indumnezeit”.

4) Lucrarea de mantuire a lui Hristos nu s-a incheiat cu moartea Sa pe Cruce, ci e desavarsita prin inviere.   Invierea lui Hristos ne arata ca am fost cu desavarsire mantuiti, ne asigura ca moartea ce domnea peste firea noastra a fost invinsa, ca trupurile noastre nu vor ramane vesnic prefacute in tarana, ci vor invia.

Invierea nu e numai o revenire a trupului la viata dinainte de moarte, ci inseamna si o prefacere totala a trupului. Ea e o treapta noua si cea din urma pe drumul mantuirii noastre, urcat de Hristos.  Lucrarea de mantuire a omului a constat si intr-o desavarsire a firii omenesti, slabita de pacat, iar desavarsirea aceasta a realizat-o Iisus Hristos intai in firea Sa, pana la capat, ca apoi, prin impartasire din ea, sa se desavarseasca si firea noastra. Si trupul nostru care va invia nu va mai fi ca trupul nostru de acum, ci desavarsit, dupa asemanarea lui Hristos cel inviat.

Prin inviere trupul Domnului a ajuns nemuritor si liber de trebuintele materiale si de durere.  Asa vor ajunge si trupurile noastre inviate. Prin inviere, Hristos a scos din firea noastra stricaciunea si moartea.  Apoi, trupul Domnului a devenit luminos si plin de slava, asa cum s-a aratat pe muntele Taborului, dumnezeirea Lui aratandu-se in toata stralucirea. Asa vor fi si trupurile noastre dupa inviere. Caci zice Apostolul Pavel: “Asa este invierea mortilor: Se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune; se seamna intru necinste, inviaza intru slava; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc este si trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 42-44).

Nestricaciunea trupului Domnului are doua intelesuri:

-          inainte de inviere, a fost nestricacios in intelesul ca nu se putea desface in pamant, dar a fost stricacios in intelesul ca suferea de foame, de sete, de oboseala, putea fi strapuns cu cuie si putea muri, adica putea fi parasit de suflet;

-          dupa inviere devine nestricacios in intelesul ca nu mai sufera nici o trebuinta materiala, nu mai sufera durere, nu mai poate muri (Sf. Ioan Damaschin). Aceasta este si deplina indumnezeire a trupului.

Indumnezeirea sufletului Mantuitorului are si ea doua intelesuri:

-          inainte de inviere sufletul era indumnezeit in intelesul ca vointa si lucrarea sa erau imbogatite, calauzite si strabatute de Dumnezeirea Cuvantului;

-          dupa inviere sufletul e indumnezeit in intelesul ca lucrarea lui e strabatuta cu totul de lucrarea Dumnezeirii.

Invierea lui Hristos ne da garantia ca tot ce a spus Iisus Hristos e adevarat, e temelia credintei noastre, deci si aceea ca El este Fiul lui Dumnezeu si ca moartea Lui a avut drept scop eliberarea noastra din robia pacatului si impacarea noastra cu Dumnezeu. Daca n-ar fi inviat El, tot ce a spus El n-ar fi capatat adeverire si nici noi n-am avea siguranta ca inviem. De aceea, Sf. Apostol Pavel spune: “Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre. Si atunci si cei ce au adormit intru Hristos au pierit… Iar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti. Caci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Ca precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia” (I Cor. 15, 17-18, 20-22).

5) Articolul al 6-lea din Simbolul Credintei spune:  „Si s-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui”.

Acesta ne invata ca, dupa ce Fiul lui Dumnezeu s-a smerit „coborandu-se din cer” adica facandu-se om, dupa Inviere s-a umplut de slava dumnezeiasca si dupa firea Sa omeneasca, inaltandu-Se cu trupul la cer si sezand de-a dreapta Tatalui, adica la locul cel mai de cinste. Fiul lui Dumnezeu n-a lepadat dupa Inviere firea noastra, ci S-a suit cu ea la cer, stand ca un om pe tronul dumnezeiesc, cirmuind lumea si ajutandu-ne sa ne facem si noi dupa chipul Sau.  Fiul lui Dumnezeu S-a facut ca unul dintre noi, dar acest Unul dintre noi S-a inaltat la cinste dumnezeiasca si carmuieste lumea.

De aici se desprind doua lucruri:

-          ca Iisus Hristos-Dumnezeu a fost totdeauna in sanul Tatalui si in tot locul, pogorand numai pentru un timp pe pamant si luand trup omenesc ca sa ne mantuiasca;

-          dupa Inaltare, Iisus este cu trupul numai in cer, nu si pe pamant, dar in chip tainic Se afla si in dumnezeiasca Euharistie, din clipa in care painea se preface in Trupul Sau, iar vinul in Sangele Sau.

Prin implinirea celor trei slujiri: de prooroc, de arhiereu si de imparat, adica prin invatatura, prin minunile, prin patimile si prin moartea Sa, Mantuitorul a savarsit actul mantuirii, adica a dat putinta de mantuire oricui va voi sa-si insuseasca mantuirea pusa de El la dispozitia tuturor.

„Caci Cuvantul lui Dumnezeu este si cale, si cheie, si usa, si imparatie. Cale, ca cel ce calauzeste;  cheie, ca cel ce deschide si se deschide celor vrednici de cele dumnezeiesti;  usa, ca cel ce duce inauntru, adica la cunostinta comorilor mult stralucitoare ale intelepciunii;  imparatie, ca cel ce e mostenit si se da prin impartasire tuturor”.  „Domnul este in acelasi timp lumina, viata, inviere si adevar.  Lumina, ca cel ce da stralucire sufletelor, alunga intunericul nestiintei, lumineaza mintea spre intelegerea lucrurilor tainice si arata tainele care nu pot fi vazute decat de cei curati cu inima;  viata, ca cel ce da sufletelor care-L iubesc puterea de a se misca spre cele dumnezeiesti;  inviere, ca cel ce ridica mintea omului din alipirea moarta de cele materiale, curatind-o de toata stricaciunea si amortirea; adevar, ca cel ce daruieste celor vrednici deprinderea neschimbacioasa a celor bune”. „Odihna este Domnul Iisus, ca cel ce izbaveste omul de ostenelile pentru virtute;  tamaduire a lui Dumnezeu, ca doctorul care vindeca rana venita prin moarte;  harul lui Dumnezeu, ca Cel ce aduce rascumparare; si osteneala a lui Dumnezeu, ca Cel ce primeste patimile noastre”. (Sf. Maxim Marturisitorul).

.

Surse bibliografice:

- „Lumina din Inimi” (Spiritualitate isihasta in traducerea si talcuirea Parintelui Staniloaie), Editura Trinitas, Iasi, 2003;

- „Dogmele Bisericii Crestine Ortodoxe”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1994;

- ”Credinta Ortodoxa”, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, “Trinitas”, Iasi, 1999.

7- Jertfa Mantuitorului prin Moarte pe Cruce; Iisus ca Arhiereu

Intruparea Fiului lui Dumnezeu este conditia sine qua non pentru realizarea mantuirii sau rascumpararii oamenilor, ea indeplinindu-se efectiv prin cele trei slujiri ale lui Hristos: de arhiereu, prooroc si imparat.

Pentru ca firea omului sa fie izbavita de pacat, trebuia ca Fiul lui Dumnezeu sa-Si dea firea Sa omeneasca la moarte pentru noi toti. „Nu era om simplu, ci si Dumnezeu care s-a intrupat, ca sa innoiasca prin El si intru El firea invechita a oamenilor si sa o faca partasa de firea dumnezeiasca, adica sa o faca sa lepede toata stricaciunea, nestatornicia si alterarea. Caci prin acestea firea noastra se facuse asemenea dobitoacelor, incat ratiunea era covarsita de lucrarea simturilor” (Sf. Maxim Marturisitorul).

Sf. Chiril al Ierusalimului zice: «Mantuitorul a suferit toate aceste patimi ca sa impace prin sangele crucii pe cele din cer si pe cele de pe pamant (Col. 1, 20). Din pricina pacatelor eram dusmanii lui Dumnezeu si Dumnezeu hotarase ca pacatosul sa moara. Trebuia sa se intample una din doua: sau ca Dumnezeu, ca Unul ce-Si indeplineste spusele, sa-i omoare pe toti, sau sa anuleze hotararea, ca Unul ce este iubitor de oameni. Totusi priveste la intelepciunea lui Dumnezeu! A mentinut ca adevarata si hotararea, si Si-a aratat cu putere si iubirea de oameni. in trupul rastignit pe lemnul crucii Hristos a luat pacatele, pentru ca prin moartea Lui noi sa murim pentru pacate si sa traim pentru dreptate (I Petru 2, 24). Nu era om de rand Cel ce a murit pentru noi. Nu era o oaie necuvantatoare. Nu era inger numai, ci Dumnezeu intrupat. Nu era atat de mare nelegiuirea pacatosilor, pe cat de mare era dreptatea Celui care a murit pentru noi”.

„Acesta a fost scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte de Tatal pana la moarte, ca un om, pazind porunca iubirii, iar pe de alta parte, sa biruiasca pe diavol, patimind de la el, prin carturarii si fariseii pusi la lucru de acesta.  Astfel, prin faptul ca s-a lasat de bunavoie invins, a invins pe cel ce nadajduia sa-l invinga si a scapat lumea de stapanirea lui.  Trupul Lui s-a facut vicleanului otrava, ca pe toti cati izbutise sa-i inghita cata vreme i-a stapanit prin moarte, sa-i verse afara.  Iar neamului omenesc acelasi trup ii daruieste viata, impingand ca pe o framantatura toata firea spre invierea vietii.” (Sf. Maxim Marturisitorul).

„Domnul a imbracat trupul ca pe o momeala pusa in undita dumnezeirii spre amagirea diavolului, pentru ca dracul spiritual cel nesaturat, inghitind trupul pentru firea lui usor de apucat, sa fie sfasiat de undita dumnezeirii si, deodata cu trupul sfant al Cuvantului, luat din noi, sa dea afara toata firea omeneasca, pe care o inghitise mai inainte;  apoi pentru ca sa se arate puterea dumnezeiasca, care biruie prin slabiciunea firii biruite, taria celui ce a biruit-o mai inainte;  si sa se arate ca mai degraba biruie Dumnezeu pe diavol folosindu-se de momeala trupului, decat diavolul pe om cu fagaduinta firii dumnezeiesti” (Sf. Maxim Marturisitorul).

Atat numele de „Iisus” cat si cel de „Hristos” le-a primit Fiul lui Dumnezeu cand S-a facut om. Deci, Iisus Hristos e numele Fiului lui Dumnezeu cel intrupat. Mai inainte de intrupare, Fiul lui Dumnezeu nu Se numea Iisus Hristos. Aceasta, pentru ca El ni S-a facut Mantuitor (Iisus- in limba ebraica) numai prin aceea ca a luat trupul nostru si l-a adus jertfa pentru noi. Numai prin intrupare ni S-a facut Arhiereu, Care ne-a curatit de pacate, Prooroc, Care ne-a vestit in grai omenesc voia Tatalui, si Conducator la mantuire (Hristos).

Numele de “Iisus” (Mantuitor) nu l-au dat oamenii, ci ingerul, la porunca Tatalui Ceresc, care a stiut de mai inainte ce lucrare va savarsi Fiul Sau in lume. Ii spune lui Iosif ingerul: “Nu te teme a lua pe Maria logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant. Si ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus”. Si ingerul arata indata si pricina acestei numiri: “Ca Acesta va mantui pe norodul Sau de pacatele lor” (Matei 1, 20-21). Ingerul a spus si pastorilor: “Iata vestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca S-a nascut voua astazi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David” (Luca 2, 10-11).

Numele “Hristos” inseamna “Uns”. La evrei, unsi se numeau preotii, proorocii si imparatii, pentru ca la intrarea in slujba erau unsi cu mir, care inchipuia darul Sfantului Duh. Dar aceia erau numai chipuri ale adevaratului Uns, primeau numai o parte din puterea Duhului Sfant, ca ajutor pentru slujba lor. Hristos, insa, primeste pe Duhul Sfant insusi. Hristos nu e un om purtator de Dumnezeu, ci Dumnezeu intrupat.  Deci Iisus este Unsul sau Hristosul, in intelesul desavarsit. El este adevaratul arhiereu, imparat si prooroc si izvorul a toata arhieria, conducerea duhovniceasca si proorocia. Insusi Iisus spunea despre Sine ca a avut ungerea Duhului Sfant, cum de altfel graise despre El si proorocul Isaia (61, 1): “Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti saracilor…” (Luca 4, 18).

Prin aceste trei slujiri: de arhiereu, prooroc si imparat, Iisus Hristos mantuieste lumea prin jertfa, o invata sa-si insuseasca mantuirea si o conduce la mantuire.

Iisus Hristos a fost arhiereul cel mai inalt si a adus jertfa desavarsita, care este trupul Sau. Prin aceasta a curatit cu adevarat pe oameni de pacate, nu numai a inchipuit aceasta curatire, ca jertfele de animale aduse de preotii din Vechiul Testament.

Prin intrupare, Fiul lui Dumnezeu nu a luat asupra Lui, odata cu firea omeneasca, si pacatele ei, ci numai slabiciunile omenesti: trebuinta de mancare, de odihna, frica de moarte, putinta de a muri si putinta de a suferi durere trupeasca si sufleteasca. Astfel, Iisus stia ca pacatul a intrat in firea omeneasca si se mentine in ea prin dorinta de placere si prin fuga de durere, care vine de pe urma placerii. De aceea a luat asupra Lui acele slabiciuni si rabdand durerea pana la capat, a intarit firea in asa fel, ca a scos din ea si acele slabiciuni. Rabdand pana la moarte, a invins frica de moarte si insasi moartea, in firea Sa omeneasca, si, drept urmare, firea Lui s-a sculat din morti la viata cea fara de moarte. «Cu moartea pe moarte a calcat». Dar Hristos a invins moartea si din pricina ca ea a venit asupra Lui pe nedrept, caci pe dreptate moartea vine asupra oamenilor numai ca o urmare a placerii. «Deci toata firea noastra era stapanita de moarte din pricina caderii. Iar motivul stapanirii era placerea, care, luandu-si inceputul intr-o neascultare, se mentinea de-a lungul intregului lant de nasteri naturale. Din pricina acestei placeri a fost adusa moartea, ca osanda, peste fire. Dar Domnul, facandu-Se om si neprimind ca obarsie a nasterii Sale, dupa trup, placerea necuvenita, – pentru care a fost adusa peste fire osanda cuvenita a mortii -, ci primind cu voie, dupa fire, osanda cuvenita a mortii in insusirea patimitoare a firii, adica suferind-o, a rasturnat rostul mortii, nemaiavand aceasta in El rostul de osanda a firii, ci a pacatului. Iar cand moartea nu mai are placerea ca mama, care o naste si pe care trebuie sa o pedepseasca, se face in chip vadit pricina a vietii vesnice. Astfel, precum viata lui Adam din placere s-a facut maica a mortii si a stricaciunii, la fel moartea Domnului pentru Adam (caci El era liber de placerea lui Adam) se face nascatoare a vietii vesnice” (Sf. Maxim Marturisitorul).
Acesta este rostul patimirii lui Iisus Hristos, El este omul durerii, omul durerii nedrepte. Prin durere a desfiintat pacatul, care isi are pricina in cautarea placerii, si tot prin durere a desfiintat moartea.

Patimile, rastignirea si moartea Mantuitorului sunt jertfa de Sine pe care El a adus-o pentru mantuirea lumii.  El a suferit toate acestea pentru ca asa era hotarat de Dumnezeu, din veac, sa se obtina mantuirea. Astfel proorocia lui Isaia prezice amanuntit patimile Domnului, asemanand pe Mantuitorul cu un miel dus la injunghiere si cu o oaie, care nu-si deschide gura impotriva celui ce o tunde (Isaia 53, 4-7). Mantuitorul Insusi spune despre Sine ca n-a venit in lume ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi (Matei 20, 28).  Iar la Cina cea de taina zice ca, trupul Sau se frange si sangele Sau se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor (Matei 26, 27-28).

Crucea a fost altarul pe care s-a adus jertfa cea adevarata, pentru oamenii din toate timpurile. Iisus a fost, in acelasi timp, si jertfa adevarata, si preotul care a adus-o, castigand de fapt mantuirea omului. “Iar Hristos venind Arhiereu bunatatilor viitoare, nu prin sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau a intrat El o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, si a dobandit o vesnica rascumparare. Ca de vreme ce sangele taurilor si al tapilor si cenusa de junince, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului, cu cat mai vartos sangele lui Hristos, Care prin Duhul cel vesnic S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfa fara de prihana, va curati cugetul nostru de faptele cele moarte ca sa slujiti Dumnezeului celui viu” (Evr. 9, 11-14).

a) Jertfa Mantuitorului a fost adusa cu voia Sa, El alegand sa fie rastignit pe cruce din mai multe motive:

- ca sa moara inaltat spre cer, dar cu privirea si cu bratele deschise spre lume, aratand ca Se aduce jertfa Tatalui, dar cu iubire fata de lume;

- ca sa moara cu incetul si deci ca patima Lui, rabdata fara cartire, sa fie mai indelungata, pentru a arata ca incalcarile legilor dumnezeiesti se platesc, iar pacatele lumii se spala cu ispasiri dureroase, dupa masura greselii;

- ca sa se arate pana unde coborase ticalosia omului, incat a fost in stare sa socoteasca pe Cel ce era bunatatea intrupata ca pe cel mai rau, incat a fost in stare sa se sminteasca de Cel mai bun ca de cel mai nevrednic. Daca pacatul e neascultare de Dumnezeu si lucrare impotriva Lui, rastignirea lui Iisus Hristos de catre oameni, fiind cea mai dusmanoasa fapta impotriva lui Dumnezeu, e cea mai grozava fapta a pacatului din om. Chiar prin aceasta decadere a omului s-a aratat totodata si dreptatea pedepsei lui Dumnezeu asupra noastra;

- ca sa se arate, pe de o parte, cat de mare a fost smerenia lui Dumnezeu, El suferind moartea cea mai rusinoasa, la care erau osanditi cei mai mari talhari, iar pe de alta parte, nemarginita Sa iubire fata de om, Care a spalat pacatele noastre tocmai in clipa cand noi ni le aratam in fapta cea mai ticaloasa.  Pe crucea Domnului de pe Golgota s-au intalnit cea mai urata fapta a pacatului omenesc cu cea mai mare fapta a iubirii Domnului, crucea fiind altarul pe care iubirea dumnezeiasca a ars pacatul.

b) Jertfa Mantuitorului a fost reala, adica Fiul lui Dumnezeu, fiind si om adevarat, a simtit durerea loviturilor, a incoronarii cu spini, a pironirii pe cruce, a impungerii cu sulita in coasta, etc. Dar numai firea Lui omeneasca a simtit durerea si a gustat moartea, caci firea dumnezeiasca nu poate patimi, nici muri, cu toate ca a fost nedespartita de cea omeneasca atat in timpul patimilor, cat si al mortii.

c) Jertfa Domnului este universala, adica El s-a jertfit pentru intreaga omenire din toate timpurile si prin patimile Sale se pot spala pacatele tuturor oamenilor.  Daca totusi nu toti oamenii se mantuiesc, vina este a lor, caci nu vor sa faca cele ce se cer pentru mantuire.  Adica sa creada ca Hristos este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu si sa implineasca ceea ce a invatat El, adeverind aceasta credinta prin primirea tainei Sfantului Botez si prin savarsirea de fapte bune. Oamenii care au trait inainte de Iisus Hristos, s-au mantuit numai prin credinta in venirea Lui si prin faptele bune ce au facut, pe temeiul acestei credinte.

d) Jertfa lui Hristos este prisositoare, adica prin patimile si moartea Sa, El nu numai ca a sters vina si a distrus urmarile pacatului stramosesc, impacand pe om cu Dumnezeu, ci a facut posibila iertarea pacatelor celor ce cer ajutorul si milostivirea Sa prin mijlocirea Bisericii.

Chiar daca Crucea a fost la unele popoare din vechime o unealta de tortura rusinoasa si dureroasa pentru sclavi si pentru criminali, fiindca pe ea s-a rastignit Domnul nostru Iisus Hristos, crestinii o socotesc ca un lucru de mare cinste.
- Mantuitorul nu se rusineaza de Crucea Sa, caci ea este fapta cea mai inalta a iubirii Sale fata de noi. Crucea este altarul pe care s-a adus cea mai inalta jertfa si orice altar trebuie cinstit (les. 29, 37). Prin ea ne-a sters pacatele si prin faptul ca ne-o aminteste ne castiga iubirea noastra fata de El. El mereu ne spune la Sf. Liturghie ca Si-a varsat sangele pentru noi si ne indeamna sa ne amintim de moartea Lui, se intelege de moartea pe cruce. “Ca de cate ori veti manca painea aceasta si veti bea paharul acesta, moartea Domnului vestiti pana cand va veni” (I Cor. 11, 26).
- Domnul a imbratisat Crucea cu iubire, prin Cruce inaltandu-se Iisus Hristos la marire (Filip. 2, 8, 9; Luca 24, 26; Ioan 17,1)

- Crucea arata rusinea noastra, nu a Domnului; gandul la ea ne face sa ne rusinam si sa ne caim de pacatele noastre si sa luptam impotriva lor, imbratisand si noi Crucea cum a imbratisat-o Domnul.

- Crucea a devenit “semnul Fiului Omului”, Ea se va arata pe cer impreuna cu El (Matei 24, 30), cand va veni sa judece lumea, ca sa rusineze pe cei ce nu s-au cait si nu au primit iubirea Lui cat au vietuit in lume.

- Crucea inseamna, pe de o parte, dreptatea lui Dumnezeu, Care a pedepsit pacatele pe cruce, iar pe de alta parte, iubirea fata de noi a Domnului nostru Iisus Hristos care a omorat pacatele oamenilor.

- Mantuitorul insusi spune: “Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aici e vorba in primul rand de crucea din suflet, ca lupta impotriva placerilor, a pacatelor, ca purtare a ostenelilor si necazurilor, dar lupta si necazurile le poarta omul gandindu-se la Crucea lui Hristos, prin care El a biruit pacatul.

- Crucea este mijlocul prin care Dumnezeu ne-a impacat cu Sine, locul pe care s-a surpat peretele ce ne despartea de Dumnezeu, locul pe care au fost infrante duhurile rele, focul in care a fost ars zapisul lor impotriva noastra. . Crucea e locul impacarii noastre cu Dumnezeu si, de cate ori facem semnul crucii si ne gandim la ea cu credinta, aratam ca primim aceasta impacare.

- Crucea e semnul care apara pe cei ce-l au in frunte (lez. 9, 4-6), sau pecetea lui Dumnezeu, care pastreaza nevatamati pe cei ce o au intiparita pe ei (Apoc. 7, 2-3; 9, 4).  Crucea alunga puterea diavolului, deosebeste pe crestini de necrestini si de eretici si este forma vazuta a inchinarii noastre catre Dumnezeu.  Sf. Apostol Pavel se lauda cu Crucea Domnului si o socoteste puterea lui Dumnezeu: “Cuvantul Crucii celor pieritori nebunie este, iar noua, celor care ne mantuim, puterea lui Dumnezeu este” (I Cor. 1,18). Si iarasi: ,,Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine si eu pentru lume!” (Gal. 6, 14).    (VA URMA)

.

Surse bibliografice:

- „Lumina din Inimi” (Spiritualitate isihasta in traducerea si talcuirea Parintelui Staniloaie), Editura Trinitas, Iasi, 2003;

- „Dogmele Bisericii Crestine Ortodoxe”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1994;

- ”Credinta Ortodoxa”, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, “Trinitas”, Iasi, 1999.

Acatistul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir

.

Acatistul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir (audio)

.

Sinaxar 26 Octombrie

Fereste-te de judecata cea indrazneata

Asupra ta intoarce ochiul si fereste-te a judeca faptele altora. Pentru ca acela ce judeca pe altii, mai mult greseste decat restabileste adevarul si la sfarsit el insusi cade in pacat.  Dar cel ce se cerceteaza si se judeca pe sine, face un lucru folositor, afla adevarul si nu pacatuieste.  De obicei, noi judecam lucrurile gresit, pentru ca egoismul, care este iubirea de sine mai presus de toate, nu ne lasa a face o judecata dreapta.

Staruie in noi o tainica rautate, care cauta sa descopere lipsurile fratilor nostri, si iata de ce suntem atat de grabiti in a-i judeca, uitand ca numai Dumnezeu singur e judecatorul inimilor.  In loc de a cerceta cu atata curiozitate constiinta altuia, sa ne pogoram mai bine in a noastra.  Vom gasi acolo motive destule de a fi ingaduitori fata de aproapele si destule tulburari pentru noi insine.  N-ai sarcina decat pentru tine, nu vei raspunde decat de tine.  “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati” (Matei 7, 1)

Ai sfatuit o data sau de doua ori pe aproapele tau si nu s-a indreptat?  Nu-l certa, ci lasa toate in grija lui Dumnezeu, pentru ca sa fie voia Lui, caci numai El poate sa intoarca raul spre bine.  Invata a suferi cu rabdare greselile si slabiciunile, de orice fel, ale altora, pentru ca si tu insuti ai multe greseli ce trebuie sa fie suferite de altii. De vreme ce nu poti forma din tine insuti pe barbatul ce ai voi, cum gandesti ca poti schimba pe altul, dupa placul tau?

Vrem ca altii sa n-aiba greseli, iar noi, pe ale noastre, nu le indreptam.  Vrem ca altii sa fie mustrati cu asprime, iar noua sa nu ni se faca nici o observatie.  Cerem ca altii sa fie stransi in chinga oranduielilor, iar libertatea noastra sa nu fie stirbita.  Iata de ce noi nu privim pe aproapele nostru cu aceeasi ochi cu care ne vedem pe noi insine.

Asa a oranduit Dumnezeu lumea, ca sa invatam a purta sarcina unul altuia, pentru ca nimeni nu este fara greseala, nimeni fara sarcina, nimeni destul de puternic, nimeni destul de intelept pentru sine;  ci se cade sa ne purtam unul pe altul, sa ne mangaiem la necazuri, sa ne indemnam in voia cea buna, sa ne zidim.  Cata tarie are cineva, aceasta se cunoaste in ziua necazului, cand are sa patimeasca din slabiciunea altora.  Caci nu necazurile il fac pe om slab, ci ele doar ii arata cat este de slab.

Simtim si masuram indata ceea ce avem de suferit de la altii, si la ceea ce au altii a patimi de la noi nici nu gandim. Intoarce-ti privirile spre tine si vezi daca fratii tai n-au nimic de suferit din partea ta. Omul care s-ar judeca pe sine fara partinire, ar cunoaste ca n-are nici un drept a osandi pe altul cu asprime.  El stie ca toti avem nevoie de sprijin, de indulgenta si de milostivire.  El compatimeste, el iarta si pastreaza astfel pacea inlauntrul sau, iar in afara, dragostea.

.

Sursa: “Urmarea Lui Hristos” (pg. 27-32, 67-68)

.

Cititi si articolele urmatoare:

“Despre Pagubirea Sufletului din Ravna cea Nebuna”

“Cuviosul Paisie despre Sminteli si Smintire” (de pe siteul Razboi intru Cuvant)

.

- de pe siteul “Ortodoxia Tinerilor”:

“Dumnezeu nu se impiedica de nimeni!”

“Ne grabim sa judecam!”

Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva

.

Acatistul Sf Parascheva (Marian Moise)

.

Sinaxar 14 Octombrie

.

“Puterea Sfintei Cuvioase Parascheva” (de pe siteul Ortodoxia Tinerilor)

Atitudinea in fata necazurilor si suferintelor

Faptul ca exista necazuri este in firea lucrurilor. Pentru aceasta si exista viata pamanteasca.  Sa dam deci slava lui Dumnezeu ca ne-a aratat incotro sa ne indreptam in momentul necazului si unde sa cautam mangaierea.  Domnul este aproape- “Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu” (Filipeni 4, 6).  Caci de am ramane singuri, cine ar gasi atata putere incat sa duca pana la sfarsit viata aceasta plina de jale?

Ne este de folos faptul ca intampinam greutati si impotriviri.  Pentru ca acestea intorc pe om catre inima lui,  facandu-l sa cunoasca ca patria sa nu este aici pe pamant, iar nadejdea sa nu si-o puna in vreun lucru din lume.

Ne este de folos sa dam uneori peste lucruri ce ne stau impotriva, sa vedem ca oamenii gandesc si vorbesc rau despre noi, chiar daca noi facem bine si avem constiinta curata.  Pentru ca acestea ne pastreaza smerenia si ne scuteste de fumul slavei desarte. Cand oamenii ne dispretuiesc in lume, cand se darama toata stradania noastra, atunci mai mult decat orice, suntem chemati a cauta pe Dumnezeu, ca unul ce cunoaste inimile, martor la nevinovatia noastra.  Iata de ce omul ar trebui sa se reazeme cu totul numai pe Dumnezeu si sa nu caute la oameni mangaierea:  pentru ca siguranta intreaga, dreptatea si pacea deplina, nu sunt din lumea aceasta.

Toate sunt de la Dumnezeu- si cele placute si cele neplacute.  La tot ce va inconjoara sa priviti ca la instrumentele lui Dumnezeu folosite spre binele vostru si in spatele lor sa vedeti mana lui Dumnezeu, care va face bine.  Deci, sa primiti cu bucurie orice neplacere si sa multumiti pentru toate, spunand din inima: “Slava tie Doamne!”

Deprindeti-va sa vedeti in necazuri mila Domnului si  intampinati-le linistiti, lasandu-va in voia lui Dumnezeu.  Caci si cele neplacute sunt trimise spre binele nostru: pentru curatire, pentru smerenie, pentru intarirea firii celei bune si a nadejdii in Dumnezeu. Sa va dea Domnul sa porniti atat cu mintea, cat si cu inima, pe calea voii Lui si din ea sa scoateti toata mangaierea.  Puneti-va ca lege: 1) in fiecare clipa sa asteptati necazul si, atunci cand vine, sa-l intampinati ca pe un oaspete poftit;  2) cand apare ceva potrivnic vointei, gata sa va supere si sa va enerveze, nu ingaduiti acestor sentimente sa se nasca, ci rugati-va la Dumnezeu;  3) orice asteptare a incetarii acestei randuieli sa v-o scoateti din cap si sa va asteptati in continuare la necazuri, pana la sfarsitul vietii.  In acest fel, rabdarea se va putea salaslui in voi;  4) la toate acestea adaugati o inima iubitoare, o atitudine si o vorbire blanda.

In necazuri, binele este ascuns sub durerea inimii, de aceea el nu se simte, nici nu se vede, desi nu este imaginar, ci cat se poate de real.  Numai orbirea noastra, care nu vede nimic si iubirea de sine, care este prea exigenta, sunt cauzele care ne ranesc inima in necazuri si imprejurari nefavorabile.  Lasati-va asadar pe voi si tot ce e al vostru in mainile lui Dumnezeu si la hotararile Lui consimtiti din tot sufletul, din toata inima.

Deschideti ochiul mintii si vedeti cununa care va cobora din cer pe capul vostru, daca veti ramane netulburati si linistiti.  Caci cei ce sufera si indura traiul lor cel amar cu supunere fata de Dumnezeu, se aseamana cu mucenicii, carora le-a fost pregatita o mare rasplata in ceruri.  De aceea, daca veti carti, nu numai ca nu veti primi cununa muceniceasca, dar va trebui sa dati si raspuns la judecata  pentru aceasta.

Fiecare dintre noi, in necazuri poate sa-si dea seama de ceea ce este el in adevar.  Caci “cel ce n-a fost incercat, nu stie nimic”.  Omul caruia totul ii merge bine este expus la o mare primejdie;  el trebuie sa se astepte la necazuri puternice.  Si aceste necazuri vor fi cu atat mai puternice, cu cat vor fi intampinate dupa bucurii mari.  Caci impotriva oricarei fericiri pamantesti se porneste o rascoala nevazuta. E foarte de temut ca nu cumva sufletul tau sa fie apucat de un somn greu si la ora desteptarii sa nu i se zica: “Adu-ţi aminte că ai primit cele bune pe pamant” (Luca 16, 25).

Sfanta Biserica se roaga pentru izbavirea de necazuri, deoarece a invatat acest lucru din Psaltire, care este plina de strigari privind izbavirea de necazuri.  De aici reiese ca aceasta e voia lui Dumnezeu.  Rugati-va si voi pentru izbavirea de necazuri, implinind aceasta voie a lui Dumnezeu. Mantuitorul a decis ca “prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22).  Binevoiti sa tineti minte atunci cand va lovesc necazurile, ca aceasta e calea pe care Domnul v-o asterne spre Imparatia Sa.  De aceea nu va opuneti si nu tipati, ci cu blandete si cu multumire sa indurati necazurile.

De suferit, suferiti, dar niciodata peste masura.  Fiecare suferinta inecati-o in credinta ca totul este de la Dumnezeu si totul este spre binele vostru.  Si credinta aceasta sa o respirati intotdeauna.

.

Surse bibliografice:

“Urmarea Lui Hristos” (pg. 23-24);

Sfantul Teofan Zavoratul, “Sfaturi Intelepte” (pg. 418-423).

.

Cititi si articolele urmatoare:

“Cauzele necazurilor si suferintelor”

“Traista fericirii, nefericirea si masura suferintelor”

“Desertaciunea vietii lumesti”

“Bucurati-va totdeauna, rugati-va neincetat, pentru toate multumiti!” (de pe siteul Ortodoxia Tinerilor)

Cauzele Necazurilor si Suferintelor

Suferim.  Acest lucru este atat de firesc, incat nici Domnul, vazand suferinta noastra, nu Se intristeaza, caci intampinam ceea ce El, din dragoste pentru noi, a bunavoit sa ne trimita.  Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.  Domnul ne iubeste si ne-a luat in brate ca sa inlature din noi tot ceea ce nu este bun…  Asa cum spalatoreasa fierbe, spala si clateste rufele ca sa le albeasca, asa si Domnul ne fierbe, ne spala si ne clateste ca sa ne albeasca si sa ne pregateasca pentru mostenirea Imparatiei Sale, unde nu intra nimic necurat.

Unele necazuri si suferinte, Dumnezeu le trimite spre pedeapsa, ca un canon;  altele spre mustrare, ca omul sa se dezmeticeasca;  altele ca sa-l izbaveasca pe om de nenorocirea in care el ar fi cazut, daca ar fi fost sanatos;  altele pentru ca omul sa dea dovada de rabdare si prin aceasta sa merite rasplata mare;  iar altele ca sa-l curateasca de anumite patimi.  Precum si pentru multe alte motive.

Este bine sa ne pocaim de bunavoie, sa nu asteptam sa ne trimita Dumnezeu pocainta prin necazuri de tot felul, caci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt pacatele noastre.  Deci, daca patesti necazuri in viata, afla ca ai facut greseli.

Cand Domnul va pedepseste, este drept sa ganditi ca are si de ce.  Asadar cercetati motivul pentru care sunteti batuti si indreptati apoi ceea ce trebuie indreptat.  Dreptilor le sunt trimise necazuri pentru incercare, iar noua, mai degraba ca pedeapsa si chemare la pocainta.  Daca aveti incredere ca Domnul este un doctor care nu foloseste medicamentele in zadar, cand veti evita greselile nu numai in fapte, ci si in ganduri si sentimente, atunci si necazurile vor inceta.

Iata cateva feluri de necazuri si suferinte din viata oamenilor si pricinile care le favorizeaza:

1) BETESUGURILE TRUPULUI.

Din trei pricini se imbolnaveste trupul:

a) De la otravuri (toxine), din lipsa postului;

b) Din nastere, pentru ca fie tatal, fie mama, cand s-a zamislit copilul, au fost sub influenta bauturilor alcoolice.  In popor exista vorba:  “copii facuti la betie”.  Asadar, fugiti de barbati ca de foc, cand sunt ametiti de bautura;

c) Din desfranare, pentru ca nu si-au infranat poftele, intrecand masura cuvenita, talharidu-si asfel energia genetica.  Este tocmai ca bogatul care saraceste.  Asa si trupul care si-a mancat toata vlaga;

2) VRAJBA IN CASA.

Aceasta isi are izvorul tot in pacate:

a) Din curvii nemarturisite, facute inainte sau dupa casatorie.  Atunci cand casatoria s-a inceput cu stangul, adica cu desfranarea, sotii au intrat in casnicie cu o pecete draceasca pe trupul si pe sufletul lor si pentru ca nu s-au spovedit, acel pacat le sparge casa, tocmai pentru ca n-au omorat pe diavolul, care face acest lucru; 

b) Daca sotii traiesc in casatorie nelegitima (concubinaj) sau fara cununie bisericeasca. Moda “casatoriei de proba” nu este altceva decat un atentat grav la adresa mantuirii, sanatatii morale, fizice si spirituale a persoanei, familiei si societatii, indepartandu-L pe Dumnezeu din viata omului;

c)  Din desfranarea sotilor. Dar sotii cum desfraneaza, cand sunt legiuiti?  In casnicie, binecuvantata este numai nasterea de copii, iar tot ce este in afara de rostul acesta, este desfranare si pacat (perversiuni, avorturi, contraceptie);

d) Lacomia de avere a unui parinte cand si-a maritat fata sau si-a insurat feciorul. O asemenea casatorie nu tine, pentru ca s-a facut cu o lucrare a diavolului;

e) Nepotrivirea de varsta. Departarea cea mai mare ce poate fi ingaduita este de 7 ani.  Ce trece peste aceasta, dovedeste patima desfranarii, care se razbuna.  Vaduvii sa ia vaduve;

f) Din negrija fata de suflet a persoanelor din casa:  negrija de spovedanie, de Sfanta Impartasanie si de randuielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu.  Fiindca daca nu le pazesc pe acestea, pazesc pe cele ale diavolului si nu pot sa aiba liniste;

g) Din petrecerea fara post.  Sotii nu mai tin seama de miercuri, de vineri, de zilele postului si de sarbatori.  Nu mai tin nici o randuiala.  Si bate Dumnezeu neranduiala, ca sa se faca randuiala;

3) PAGUBA IN AGONISEALA (AVERE).

Pricinile pentru care Dumnezeu arunca napasta asupra avutului nostru sunt:

a) Stapanii casei injura si dracuie.  Atunci sa nu se mire ca li se implineste cuvantul, caci da Dumnezeu dupa cuvantul lor;

b) Lucreaza duminica.  Caci daca vei lucra, vei pierde nu numai ce ai lucrat duminica ci si ceea ce ai lucrat in cursul saptamanii;

c) Se uita la agoniseala sa ca la ochii din cap.  Si-a lipit inima de lucruri pieritoare.  Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca sa ti-o inpotmolesti in gunoiul lumii, ci ca sa ti-o indrepti spre Tatal, Cel din ceruri.  Pe El sa-L iubim, de El sa ne lipim inima, caci neasemanata este plata lui Dumnezeu, fata de cea data de lume.  De aceea nu-ti lipi inima nici de proprii tai copii, caci de vei patimi durere in cele iubite peste masura, cine te va mangaia?

d) Ai cumparat din mana rea, din mana patimasa, din mana care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea, mai inainte de a o amesteca cu ale tale, da-i cu putina apa sfintita, caci sa stiti, pacatele trec si asupra pamantului pe care-l calci si asupra avutului.

Cand a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pamantul:  “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!  Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!  În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 17-19).  Iata cum o greseala a noastra atarna asupra intregii averi;

e) Cineva se tine de vraji asupra ta. Cineva lucreaza cu diavolul asupra ta si a averii tale, pentru ca n-ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Si ca sa nu mai poata lucra duhurile rele, curateste-ti trupul prin post si rugaciune, fa sfestanie, pune-ti o Sfanta Cruce in curte si roaga-te lui Dumnezeu sa te ocroteasca;

f) In curtea in care stai, sau pe pamantul pe care-l lucrezi, apasa juraminte, blesteme sau nedreptate. Sa luati seama, sa nu taiati o brazda din pamantul care nu este al vostru, caci aduce moarte, dar se mai poate sa ai asupra curtii si alte pacate.  Poate ca ai cumparat aceasta curte cu bani munciti intr-o vreme cand traiai in desfranare.  De acesti bani, desi i-ai muncit, nu te vei putea folosi, caci si asupra lor atarna si apasa pacatele din perioada cand i-ai obtinut si te urmareste Dumnezeu pana in panzele albe.  Pentru ce?  Pentru ca nu te marturisesti, pentru ca tii serpii in san si Dumnezeu lasa sa te muste;

g) Apasa blestemele parintilor sau ale altora asupra casei tale si asupra ta;

h) Omoruri sau sinucideri facute in curtea ta sau copii lepadati si ingropati ici, colo. Iar lepadarea copiilor este pacat strigator la cer;

i) Stapanii casei au pacate nemarturisite din tinerete sau de mult timp si nu le-au ispasit.

4) COPII INDARATNICI, NEASCULTATORI, NECREDINCIOSI SI DESFRANATI

Acestia vin din urmatoarele pricini:

a) Parintii nu au pazit postul si nu s-au putut infrana de la poftele trupesti si asa au calcat zilele si timpurile neingaduite, care sunt:  miercurea, vinerea, duminica, sarbatorile de peste an si cele 4 posturi mari.  Toti copiii care rezulta sunt neascultatori si indaratnici, pentru ca nici parintii lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu sa pazeasca zilele sfintite;

b) Mamele nu s-au pazit pana la curatenie deplina. Iar daca in vremea aceea tata a mai fost si beat, se naste un copil care va fi slabanog fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amandoua;

c) In vremea sarcinii, femeia nu s-a pazit de barbat. De aceea multi copii se nasc morti sau mor de tineri sau daca traiesc aluneca in curvie, pentru ca s-a intiparit pe ei pecetea curveasca inca din pantecele mamei lor.  Caci toate prin cate trece mama, in vremea celor 9 luni de sarcina, fie bune, fie rele, se intiparesc in copil.  Iar cand acesta va creste mare, toate ii vor rasari in cale.

In toate necazurile noastre nu putem gasi altundeva mangaiere decat in credinta ca totul ni se intampla dupa voia lui Dumnezeu.  Iar voia lui Dumnezeu nu vrea pentru noi nimic mai mult decat mantuirea noastra si catre acest tel indreapta tot ceea ce ne chinuie.

Iar neplacerile si toate suferintele care va sunt date sa le simtiti, indurati-le cu blandete si Domnul cel milostiv vi le va include in canonul pe care fiecare trebuie sa-l duca pentru pacatele sale, dupa randuiala Bisericii.

Surse bibliografice:

Parintele Arsenie Boca,  “Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi”;

Sfantul Teofan Zavoratul,  “Sfaturi Intelepte”.

.

Cititi si articolele urmatoare:

“Atitudinea in fata necazurilor si suferintelor”

“Pacatele parintilor le ispasesc copiii”

“Cauza si Rostul Bolilor”

“Consecintele Desfraului-o abordare stiintifica”

“De ce rabda Dumnezeu si nu pedepseste imediat pacatul?”

“Cei ce n-au necazuri” (de pe siteul Ortodoxia Tinerilor)

Povestea zilei: ” – Ai zamislit acest copil in noaptea de Paste!” (de pe blogul Editurii Agnos)