Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

1) Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.

2) Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica.

3) Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca.

4) Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza.

5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.

6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

7) Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun în rai împreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mâinile si picioarele lor spre taiere, iar acum, în rai, neîncetat saruta cu evlavie picioarele si mâinile lui Hristos.

8.) Fericiti sunt cei care s-au nascut urâti si sunt dispretuiti aici, pe pamânt, deoarece acestora, daca slavesc pe Dumnezeu si nu cârtesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai.

9) Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre în aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita.

10) Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu tata înca din aceasta viata, având în acelasi timp depusa în casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobânda.

11) Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaza de la rau prin viata lor sfânta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca.

12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor.

13) Fericiti sunt copiii care de mici au trait într-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit în viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost îmbrânciti spre rau, dar care, îndata ce au auzit de Hristos, au tresaltat în inima lor si întorcându-se cu 180 de grade, si-au înaripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamântului si miscându-se în orbita duhovniceasca.

14) Mirenii îi numesc norocosi pe astronautii care se misca în spatiu, câteodata în jurul lunii, alteori pe luna. Însa mai fericiti sunt nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla prin rai, în adevarata lor locuinta, cu mijlocul cel mai rapid si fara mult combustibil, ci doar cu un posmag.

15) Fericiti sunt cei care slavesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.

16) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care traiesc în palate de cristal si au toate înlesnirile, însa mai fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a multor înlesniri (de fapt a multor greutati) si astfel s-au slobozit de nelinistea înfricosatoare a epocii noastre.

17) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care pot sa dobândeasca bunatatile lumii. Dar mai fericiti sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos si se lipsesc de orice mângâiere omeneasca aflându-se astfel langa Hristos zi si noapte în mângâierea Sa dumnezeiasca, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multa si nu încape în inima mea cea mica”.

18) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care au functiile cele mai înalte si casele cele mai mari, deoarece acestia au toate înlesnirile si duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei care au numai un cuib în care se adapostesc si putina hrana si îmbracaminte, dupa cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit sa se înstraineze de lumea cea desarta folosind pamântul doar ca reazem picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lânga Dumnezeu, Bunul lor Parinte.

19) Norocosi sunt cei care devin generali si ministri, dar si cei care devin si pentru câteva ore, atunci când se îmbata si se bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfânt sa devina îngeri pamântesti. Unii ca acestia au aflat caneaua paradisiaca prin care beau si se îmbata mereu de vinul paradisiac.

20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.

din “Epistole” , Cuviosul Paisie Aghioritul

Dezvaluirile unui “asasin economic” despre criza globala si inrobirea tarilor prin indatorare

.

.

Cititi si articolul de pe blogul “SACCSIV”: “Asasinul economic Jeffrey Franks a ucis si economia Argentinei”

Presedintele care a spus adevarul!

.

Predicile mortii- Pr. Visarion Iugulescu

Ascultarea este perfectiunea cea mai inalta la care poate ajunge omul; ea singura ne apara de ratacire si de pacat

1 “Hristos S-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8).
2 “Stapanirile de la Dumnezeu sunt randuite” (Romani 13, 1). Fericit cel ce intelege aceasta cereasca invatatura; caci ascultand de arhiereu, de domnitor, de parinte, de oricine e in adevar slujitor al lui Dumnezeu spre bine, de Dumnezeu singur asculta.
3 Ascultarea este perfectiunea cea mai inalta la care poate ajunge omul; ea singura ne apara de ratacire si de pacat. Caci ce este ratacirea? Cugetarea unui spirit slabit, ce nu recunoaste nici un stapan si nu asculta decat de sine. Si ce este pacatul? Fapta unei vointe corupte, ce nu recunoaste nici un stapan si nu asculta decat de sine.
4 Cand in faptele tale cauti numai la ceea ce-i place lui Dumnezeu si la folosul aproapelui, atunci te vei bucura de adevarata libertate a duhului.
5 Chiar de nu e buna oranduiala in lume, nu e viata decat prin ascultare; ea e legatura oamenilor intre ei si cu Facatorul lor, temelia pacii si principiul armoniei universale.
6 Este mai sigur a cere si a lua sfat, decat a da.
7 Intelepciunea voieste ca sa nu facem nimic important, mai inainte de a lua sfat, in spirit de supunere si de umilinta.
8 Nimeni nu stie a porunci cu indrazneala, daca n-a invatat a asculta cu supunere.
9 Nu cauta mangaierea in nici o faptura, ci bucura-te deplin in Domnul, si in toate, orice ti s-ar intampla, ramai intotdeauna multumit. Fericirea prea mare sa nu te veseleasca, nenorocirea prea mare sa nu te intristeze, ci plin de credinta si nadejde lasa-te in mana lui Dumnezeu, caruia nimic nu-i moare, nimic nu-i piere, ci caruia toate ii traiesc si toate ii slujesc.
10 Nu e putin lucru a sta sub ascultare, caci este mult mai sigur a fi ascultator, decat poruncitor.
11 Nu este intru om calea lui. Caci omul hotaraste si Dumnezeu oranduieste.
12 Nu lua aminte cine e cu tine sau impotriva ta, ci ai grija ca Dumnezeu sa fie cu tine in tot lucrul pe care-l faci. Sa ai constiinta buna, si Dumnezeu te va apara. Caci ce poate rautatea omului impotriva aceluia pe care Dumnezeu va voi sa-l ajute? Daca stii a tacea si a patimi, Dumnezeu nu te va lasa; El stie cum si cand sa te scape din tot necazul.
13 Nu vei ajunge niciodata la pacea sufletului, pana cand nu te vei supune mai-marilor tai din toata inima, pentru Dumnezeu. Dar fiindca multi se supun mai mult de nevoie decat din dragoste, pentru acestia supunerea este o pedeapsa si viata lor un sir de cartiri.
14 Te poti vantura incoace si incolo si pace nu vei afla, decat numai in smerita supunere fata de legiuita carmuire a mai marelui tau. Inchipuirea ca in alt loc va fi mai bine si schimbarea locurilor a inselat pe multi.
.
Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996
.
Cititi si celelalte articole din categoria:
“Despre ascultare si voia lui Dumnezeu”

Savatie Bastovoi la Nasul (18-05-2010)

Inapoi la voievozi !!!

Viata omului pe pamant este o vesnica lupta: contra diavolului, contra lumii si contra lui insusi

1 Care lupta este mai mare, decat a aceluia ce voieste a se birui pe sine insusi? Si munca noastra ar trebui sa fie aceasta: a ne birui pe noi insine, a dobandi din zi in zi mai multa putere asupra-ne si in tot ceasul a face un pas inainte pe calea binelui.
2 Cateodata suntem porniti de patima, si noi credem ca e ravna.
3 Cel slab cu duhul si robit carnii (trupesc), greu se poate slobozi din lanturile poftelor lumesti. Dupa ce a dobandit ce a poftit, el va fi dezamagit ca aceasta nu l-a apropiat cu nimic de pacea pe care a cautat-o. Asadar, nu este pace intru inima omului trupesc, care o cauta in lucrurile din afara; ci ea locuieste in omul duhovnicesc.
4 Chemarea omului este a patimi si a se osteni, iar nu a petrece in lene si vorba desarta.
5 Daca in ziua ispitei si a necazului vei fi statornic in rabdare, aceasta inseamna nadejde de mare spor pe calea binelui. Caci nu numai prin fuga sau prin impotrivire violenta se poate birui ispita, ci prin multa rabdare si incredere in Dumnezeu. Deci, ispititi fiind, sa nu deznadajduim, ci cu ravna mai mare sa rugam pe Dumnezeu ca sa se indure a ne da ajutor.
6 Doi vrajmasi avem noi, care nu ne lasa in pace: a) patimile, care bat inima noastra precum valurile marii si b) lucrurile trecatoare ale veacului, cu care ne ocupam prea mult.
7 Este grea, foarte grea, lupta impotriva noastra si osteneala acestei greutati ne sperie. In toate ocaziile, cauta mijlocul prin care te-ai putea face mai bun.
8 In ispite si tulburari se cunoaste sporul omului in viata cea buna. Ele sunt piatra de incercare prin care se vadeste adevarata vrednicie a omului, si prin care se purifica virtutea. Caci nu e lucru insemnat a avea evlavie si ravna acolo unde nu este greutate si primejdie.
9 Infraneaza lacomia de la mancare si bautura. Nu fii niciodata de tot fara indeletnicire: ci citeste, sau scrie, sau te roaga, sau cugeta lucruri duhovnicesti, sau lucreaza cu mainile ceva spre folosul obstei. Sa nu fii lenes in cele obstesti si silitor numai in ale tale.
10 Pe om il costa mai mult de a se supune pornirilor sale, decat a le invinge; si daca lupta impotriva patimilor e grea, o pace nespusa este fructul ei; sa nu ne temem de munca ei, caci va fi de scurta durata si apoi urmeaza odihna vesnica.
11 Stai impotriva aplecarilor tale rele inca de la inceput si te dezvata de raul obicei, ca nu cumva cu incetul sa ajungi la mai mare greutate.
12 Sunt oameni care stau neclintiti impotriva ispitelor celor grele, iar de cele marunte, din toate zilele, adeseori sunt biruiti – si aceasta pentru ca sa se smereasca, si sa inteleaga ca nu trebuie, de vreme ce sunt atat de slabi in luptele cele mici, sa se increada prea mult puterilor lor, in cele mari.
13 Viata omului pe pamant este o vesnica lupta: contra diavolului, contra lumii si contra lui insusi. Cel ce nu ingrijeste de micile lucruri, va cadea incetul cu incetul.
14 Vrei sa tragi folosul in vederea caruia Dumnezeu ingaduie sa fim ispititi? Recunoaste-ti ticalosia, slabiciunea, neputinta si umileste-te din ce in ce mai mult.
.
Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996
.
Cititi si celelalte articole din categoria:
“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

Ascultarea e raspuns necautat in fata lui Dumnezeu, e mormant al vointei si inviere a smereniei

1 Ascultarea cea adevarata este rasplatita cu ascultare. Caci daca cineva il asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe el (Avva Mios).
2 Ascultarea e moarte de bunavoie, viata neiscoditoare, primirea primejdiei fara grija, raspuns necautat in fata lui Dumnezeu; e mormant al vointei si inviere a smereniei.
3 Ascultarea este cea dintai dintre virtutile de inceput, caci inlatura mandria si ne aduce smerita cugetare (Sf. Diadoh).
4 Ascultarea este moartea mandriei si invierea smereniei (Sf. Ioan Scararul).
5 Ascultarea este mucenicie, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
6 Ascultarea este scara cea mai scurta catre cer (Sf. Vasile cel Mare).
7 Caderea celui ce se afla in ascultare sta in implinirea voii proprii, iar a celui ce cauta pacea si linistea sufleteasca sta in departarea de la rugaciune.
8 Cand Dumnezeu binevoieste sa faca un lucru, toata zidirea ajuta sa se implineasca.
9 Cand o cere ascultarea, nu trebuie sa existe frica de moarte.
10 Cei ce se tem de Dumnezeu sunt temuti de oameni, la fel cum ingerii Lui sunt temuti de diavoli.
11 Cel ce se afla sub ascultare, ia mai multa plata decat pustnicul.
12 Cele ale lui Dumnezeu vin, fara ca tu sa le simti.
13 Fa-te rob adevaratului Stapan, ca sa nu fii robit de cei multi.
14 Fie ca izbandesti in lucrul tau, fie ca nu, multumeste lui Dumnezeu.
15 Nimeni nu este de neam mai stralucit decat altul, decat cel ce face voia lui Dumnezeu.
16 Orice calcare de porunca, orice neascultare, sunt o lepadare de Hristos (Sf. Simeon Noul Teolog).
17 Toate lucrurile care ti se ivesc fa-le pe fiecare dupa folosul sufletului.
.
Sursa bibliografica:- „Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul), Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999
.
Cititi si celelalte articole din categoria:

“Vorbe intelepte crestin-ortodoxe”

De ce suferim in aceasta viata?

De ce suferim in aceasta viata si in cea de dincolo? Care sunt cauzele care genereaza necazurile noastre?

Toate raspunsurile si solutiile la aceste probleme ni le ofera Biserica Ortodoxa prin Sfintele Taine pe care Mantuitorul Iisus Hristos ni le-a lasat mostenire- o comoara inestimabila, inalterabila si inepuizabila.

In special trei sunt cauzele care genereaza suferintele si greutatile pe care le intalnim in aceasta viata pamanteasca:

1)      repercursiunile pacatelor parintilor asupra copiilor;

2)      pacatele noastre personale pe care le-am facut;

3)      rautatea aproapelui nostru materializata prin acte oculte: vrajitorie, farmece, etc.

I) Prima Cauza: pacatele parintilor si inaintasilor nostri, in linie directa pana la al patrulea neam, conform Iesirii, cap 20, vers. 5-6: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.

Deci, pacatele parintilor se pot transmite pana la al patrulea neam. Daca parintii au pacatuit foarte greu si nu si-au ispasit pacatele in aceasta viata, prin spovedanie si pocainta sincera inaintea lui Dumnezeu, impuritatile se transmit asupra descendentilor, care se nasc cu inclinatiile rele ale parintilor. Observam ca unii oameni nu se pot casatori sau altii nu pot naste copii, sau altii se nasc cu boli incurabile; toate acestea tot datorita pacatelor parintilor.

Exista unii care contesta si chiar se revolta impotriva divinitatii, spunand: „Nu este drept! De ce sa sufere copilul? Corect ar fi sa sufar eu”. Aici sunt insa tainele de nepatruns ale lui Dumnezeu. Fiinta umana este judecata ca persoana, in cadrul arborelui sau genealogic. Putem vorbi de o lege a compensarii in cadrul unui neam.

Ce putem face pentru iertarea pacatelor inaintasilor nostri:

-         sa-i pomenim cat mai des la liturghii cu parastase pe toti cei adormiti din neamul nostru, parinti, bunici, strabunici, dupa tata si dupa mama, in linie directa pana la al patrulea neam;

-         sa facem milostenie in numele lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor adormiti din neamul nostru, pomenindu-le numele;

-         sa citim „Acatistul pentru cei adormiti”;

-         sa obligam pe parintii si bunicii care mai sunt in viata sa se spovedeasca la un duhovnic bun, constientizand gravitatea pacatelor pe care le-au facut in timpul vietii. Chiar daca nu mai apuca sa faca fapte bune de pocainta, spovedania odata facuta este cheia dezlegarii pacatelor. Dezlegarea se face numai aici pe pamant, dincolo nu mai are cine sa o faca.

II) A Doua Cauza care genereaza necazurile si suferintele din viata noastra este insasi viata noastra dezordonata, adica pacatele noastre, pentru care Dumnezeu ingaduie sa suferim aici pe pamant. Remediul acestei cauze este spovedania si cainta din toata inima pentru pacatele ce le-am facut. De asemenea, faptele bune, milostenia, rugaciunea zilnica, respectarea zilelor de post, mersul regulat la Sfanta Liturghie, etc.

Este foarte important sa constientizam ca suntem pacatosi si ca pentru pacatele noastre cele multe Dumnezeu ingaduie sa suferim. Sa nu acuzam pe nimeni, ci pe noi insine sa ne facem vinovati pentru aceste suferinte.

III) A Treia Cauza a necazurilor si suferintelor este pricinuita de rautatea aproapelui nostru, materializata prin invocarea satanei si trimiterea duhurilor diavolesti peste noi si familiile noastre, cu ajutorul farmecelor, vrajitoriilor, etc.

Ca remediu in aceasta situatie se recomanda urmatoarele:

-         cel care este in cauza sa faca spovedanie generala din copilarie la un duhovnic bun si sa nu ascunda nici unul din pacatele vietii lui;

-         sa dea pomelnic pentru a se ruga pentru el, la cat mai multe manastiri si biserici, unde se face slujba zilnic;

-         in cazul in care acea persoana este inconstienta sau grav bolnava incat nu se mai poate ruga, trebuie sa se roage pentru el cei din familia sa, citind acatiste sau Psaltirea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, vindeca si tamaduieste pe tatal (sora, fratele) meu, „numele”. „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, tamaduieste pe tatal (sora, fratele) meu, „numele”;

-         sa posteasca in aceasta perioada (de preferat in unul din posturile mari);

-         sa citeasca in aceasta perioada (de preferat 40 de zile), Acatistul Sfantului Vasile cel Mare, Acatistul Sfantului Ciprian si Iustina si Psaltirea, care sunt cele mai recomandate impotriva farmecelor si a lucrurilor diavolesti;

-         sa faca sfestanie in casa cu 2-3 preoti, iar la aceasta sa fie prezenti toti cei vii din neamul lor (parinti, bunici, copii, nepoti), iar preotii sa le citeasca la toti dezlegarea cea mare si toate celelalte dezlegari de blesteme, de juraminte si de farmece;

-         sa participe personal (sau daca nu poate, cineva din casa cu hainele lui) la 7, 9 sau 12 Sfinte Masluri;

-         daca se observa ca farmecele se fac in continuare, trebuie repetate sfestania si dezlegarile;

-         sa se faca cat mai des (zilnic, saptamanal sau lunar) stropirea cu apa sfintita prin casa, in masina, in gospodarie;

IV) O alta cauza pentru care suferim in aceasta viata este voia lui Dumnezeu, care ingaduie acest lucru din pedagogia Sa divina, spre a se arata slava Sa.

.

Sursa bibliografica:

Arhim. Ioachim Parvulescu:   “Sfatuiri Duhovnicesti- repere morale pentru o viata practica crestin-ortodoxa”, Sfanta Manastire Lainici, 2004

.

Cititi si articolele urmatoare:

“Cauzele necazurilor si suferintelor”

“Atitudinea in fata necazurilor si suferintelor”

“Pacatele parintilor le ispasesc copiii”

“Consecintele Desfraului-o abordare stiintifica”

“Cauza si Rostul Bolilor”

“Boli și nenorociri din cauza blestemului!…pilde” (de pe blogul Cristian Stavriu)