Feeds:
Articole
Comentarii

Exista o inselare a diavolului pe care eu o numesc « Credinta fara Dumnezeu ».

In ce consta aceasta inselare si de unde porneste ea ?

Ea porneste de la preluarea unor cuvinte ale Mantuitorului si rastalmacirea lor : « Cereti si vi se va da !» „Toate sînt cu putinţă celui ce crede!” Dacă veţi avea credinţă cît un grăunte de muştar şi veţi zice muntelui acestuia: «Mută-te!», se va muta şi nimic nu vă va fi cu neputinţă”, « Toate cate cereti rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit, si le veti avea ».

Oamenii fara Dumnezeu ce au zis atunci ? « Daca credem cu adevarat, vom dobandi tot ceea ce vrem.  Totul este sa cerem ceva cu credinta, ca sa avem apoi acel ceva ». Astfel acesti oameni considera ca aceasta este o lege generala a universului (denumita de ei « Legea Atractiei Universale »):  « Daca crezi cu tarie in ceva, atunci universul se pune in miscare pentru a-ti indeplini cererea ».

Iar Dumnezeu este scos complet din aceasta ecuatie, fiind inlocuit cu ceva impersonal, nedefinit (universul). Cu alte cuvinte, lumea nu ar mai trebui sa aiba nevoie de Dumnezeu, caci legile universului sunt cele care conduc lumea, iar tot ce realizeaza omul se poate face doar prin puterea lui individuala.  Iata inselarea diavolului !

Legea Atractiei Universale a castigat in ultimul timp milioane de adepti, fapt ingrijorator, deoarece este opusa invataturii crestin-ortodoxe.

Unii oameni uita ca fara Dumnezeu nu putem face nimic, ca intregul univers si legile lui sunt facute de catre Dumnezeu, ca intelepciunea omeneasca e nebunie in fata lui Dumnezeu.

Au fost scrise nenumarate carti amagitoare si distrugatoare pentru suflet, considerate in lume drept bestseller-uri, precum « Puterea extraordinara a subconstientului meu » de Joseph Murphy si “The Secret” (Secretul) de Rhonda Byrne.

Ce spune de fapt Legea atractiei universale, care este de fapt o noua inventie a doctrinei new- age, doctrina pusa in slujba subjugarii oamenilor de catre elitele care vor sa instaureze Noua Ordine Mondiala?

Bazata pe ideea de « gandire pozitiva »,  fara insa a se reduce la aceasta, ea are urmatoarele principii :

1) Sa consideri ca esti un magnet, care prin gandurile si emotiile emise de tine atragi lucruri, persoane si situatii in concordanta cu felul lor: gindurile pozitive atrag lucruri bune, iar cele negative situatii neplacute. De aici concluzia ca, fiecare om este de fapt creatorul propriei sale realitati, ca fiecare om poate recrea universul care-l inconjoara cu puterea mintii sale.

Cu alte cuvinte, omul este singurul Dumnezeu, care prin puterea sa poate sa-si determine singur existenta, dupa vointa sa. Astfel se exacerbeaza mandria omului, in opozitie cu invatatura crestin-ortodoxa, potrivit careia smerenia este cea mai importanta virtute a omului. Mandria l-a transformat pe inger in diavol. Se uita ca mandria a fost primul si cel mai mare pacat in ceruri, cand ingerul Lucifer s-a rasculat in fata lui Dumnezeu, asemuindu-se Lui si spunand ca este la fel de puternic ca El. Pentru mandria lui, ingerul Lucifer_de altfel cel mai plin de slava dintre toti ingerii_ a fost pedepsit de Dumnezeu fiind alungat din Rai.  Ajuns pe pamant si devenind diavol invata de atunci oamenii sa fie mandri, asemenea lui.  Atunci cand vor voi sa-si explice de unde le vin necazurile in viata, oamenii ar trebui sa-si aduca aminte ca : « Dumnezeu sta impotriva celor mandri ».

2) Sa consideri ca tot ceea ce te inconjoara are efect asupra vietii tale, determinandu-ti existenta;  ca urmare, trebuie sa elimini din jurul tau tot ceea ce ti-ar putea influenta negativ gandirea, sentimentele si starile de spirit.

Cu alte cuvinte, important in viata este sa elimini stresul, nu sa lupti impotriva patimilor si se te feresti de pacate, respectand poruncile lui Dumnezeu.

3) Sa te iubesti pe tine insuti, sa-ti accepti corpul si personalitatea asa cum sunt ele, pentru a putea sa dai tot ce e mai bun din tine.

Cu alte cuvinte sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti, pacatos, fara sa incerci sa fii desavarsit asemenea lui Hristos-Dumnezeu, care a aratat Calea desavarsirii omului in lume.  Asadar, in contradictie totala cu invatatura crestin ortodoxa, potrivit careia toata Legea si proorocii se cuprind in doua porunci : » Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau », si « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ».

4) Sa vizualizezi obiectivul pe care doresti sa-l atingi, concentrandu-ti gândurile numai asupra lui, zi de zi.  Astfel telul tau va trece de la constient in subconstient, unde va fi preluat ca realitate. Si apoi se intampla un miracol! Se ivesc oportunitati, iti vin idei, intilnesti oameni care te pot ajuta.

Care este explicatia in Legea Atractiei? Se presupune ca subconstientul ar avea o putere foarte mare, procesele constiente din creier ocupand doar 5-10% din capacitatea lui de lucru. In subconstient chipurile ar fi ascuns geniul omului si tot ceea ce este legat de creativitatea umana.  Prin urmare, geniul fiecarui om s-ar afla la purtator. Conform Legii atractiei, greseala pe care cei mai mulţi oameni o fac este aceea ca isi concentreaza gândurile fie asupra a ceea nu vor sau nu au , fie pe pastrarea a ceea ce deja au dobandit si nu asupra a ceea ce isi doresc in viitor sa realizeze.

Cu alte cuvinte, ce te invata Legea Atractiei ? Sa-ti faci mereu voia proprie (nu voia lui Dumnezeu), concentrandu-ti toata ziua gandurile la ce vrei sa obtii (uitand complet de Dumnezeu). Ce spune rugaciunea « Tatal nostru » ? « Faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant » Nu spune nicidecum : « faca-se voia noastra proprie ». Si cum sa facem voia lui Dumnezeu ? Indeplinind poruncile lui Dumnezeu si ascultand de preotul nostru duhovnic, care este chiar vocea Domnului. Nicidecum sa facem voia noastra. Cine si-a facut voia si nu a ascultat de voia lui Dumnezeu ? Ingerul Lucifer, Adam si Eva si multi altii pomeniti in Sfanta Scriptura. Pentru aceasta toti au fost pedepsiti de Dumnezeu, si toti asemenea lor vor avea aceeasi soarta .

Asemanator cu lampa din povestea lui Aladin, care odata lustruita elibereaza duhul ce-i indeplineste orice dorinta, tot asa, potrivit Legii atractiei, omul ar trebui doar sa-si acceseze subconstientul pentru a elibera geniul din el.

Aici ar mai trebui sa precizez ceva : Mantuitorul ne-a invatat « Cercetati duhurile ! » Astfel, rugaciunea catre Dumnezeu este o convorbire cu Dumnezeu, o cale de a intra in legatura cu El.   Atunci cand ne rugam cu credinta, intram in comuniune cu Dumnezeu si putem capata har de la El.  In mod asemanator,  o mantra hindusa catre o zeitate pagana este o cale de a intra in comuniune cu acea zeitate, care nu este alceva decat un diavol.  In acest fel diavolul respectiv poate sa intre in noi,  putem fi diavolizati. Si diavolii au puteri mari, folosite ca sa amageasca oamenii si apoi sa-i inrobeasca.

Asadar conteaza cum te rogi, la cine te rogi, conteaza de la cine iti vin puterile.

Ganditi-va: daca cineva se roaga la Dumnezeu sa fie bogat, este o rugaciune bine primita de Dumnezeu? Oare nu a spus Dumnezeu ca « mai degraba va intra o camila prin urechea acului, decat un bogat in Imparatia lui Dumnezeu » ? Cine oare va aduce la indeplinire o asemenea rugaciune pentru imbogatire ? Bineinteles diavolul, caci « banul este ochiul dracului ».

Un alt exemplu : Ai o boala incurabila, esti pe moarte si vrei sa-ti salveti viata cu orice pret. Trebuie sa stii ca moartea este plata pacatului, ca moartea a lasat-o Dumnezeu pe pamant pentru ca pacatul in lume sa nu fie nemuritor. Deci pentru a scapa de moarte ar trebui sa scapi de pacate, sa te caiesti pentru ele, sa te spovedesti si sa te schimbi radical, sa fii alt om, urmand calea lui Hristos.  Apoi sa te rogi neincetat la Dumnezeu pentru sanatatea si mantuirea ta. Iar Acesta, vazand schimbarea ta in bine, si numai daca va fi si voia Lui (daca nu are alta lucrare cu tine), te poate insanatosi.

Dar altii aleg alta cale : nu parasesc pacatul, duc aceeasi viata pacatoasa, fiind gata sa-si vanda sufletul diavolului pentru a fi iarasi sanatosi.  Astfel se duc la unii vindecatori care au rezultate spectaculoase (unii dintre ei pot lucra cu puterea diavolului). Si diavolul te face sanatos, cu pretul sufletului tau, pe care l-ai vandut pastrand aceeasi viata pacatoasa.  Chiar si o astfel de insanatosire s-ar face tot cu ingaduinta lui Dumnezeu. Dumnezeu a mai acordat o sansa pacatosului sa se indrepte. Dar atat timp cat omul este pe calea pacatului e in pericol de moarte. Pentru ca Dumnezeu a spus :« Cel care vrea sa-si scape viata, o va pierde, iar cel care isi va da viata pentru Mine, va avea viata vesnica ».

5) Sa treci la actiune, numai dupa ce ai ales, din multiplele oportunitati, calea cea mai buna pentru a-ti realiza obiectivul.  In acest moment intreg Universul va lupta alaturi de tine pentru a-ti indeplini scopurile.

6) Sa fii recunoscator, sa te bucuri de ceea ce ai si sa lupti in continuare pentru a dobandi ceea ce-ti doresti.

Cu alte cuvinte, sa te bucuri de ceea ce ai agonisit (fara sa faci milostenie la saraci), si sa-ti indeplinesti dorintele mereu crescande de marire si inavutire.

In concluzie, Legea Atractiei Universale functioneaza oricum :

- daca cererile si rugaciunile omului sunt in concordanta cu voia si cu poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu le implineste ;

- daca cererile si rugaciunile omului sunt contrare cu voia si cu poruncile lui Dumnezeu, diavolul le implineste (spre pierzania omului).

In functie de ce ceri, in cine crezi si cui te rogi, voia ta poate sa-ti fie indeplinita ori de Dumnezeu, ori de diavol.  Astfel, Legea Atractiei chiar are un caracter universal, insa poate fi folosita ori spre mantuirea oamenilor, ori spre pierzania lor.

“Capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură”
Un interviu cu Dan Puric, dacă eşti acordat pe frecvenţa lui de emisie, devine, în mod fatal şi fericit, o tulburătoare maieutică despre adevărurile fundamentale ale lumii în care trăim, văzute de pe scândura scenei pe care trudeşte. “Când faci un bine pentru ţară – spune el – nimeni nu-l recunoaşte. Este ca într-o caricatură dintr-un ziar franţuzesc: o mamă scapă copilul din braţe într-un râu. Un tânăr, care se afla pe acolo, îşi riscă viaţa, sare în râu şi salvează copilul. Vine mama copilului şi, în loc să-i mulţumească salvatorului, îl întreabă: . Ei bine, asta mi se întâmplă mie de 20 de ani, cu autorităţile din România: mă întreabă de bască. Şi-mi dau diurna după ce mă întorc din străinătate. Ba îmi mai şi scot ochii că mi-au făcut o favoare, lăsându-mă să plec, să joc la Teatrul Regal din Anglia”.
V-aţi raportat vreodată la dimensiunea economică a actului de creaţie artistică pe care îl comiteţi?
Înainte de toate, trebuie făcută o trecere în revistă a schimbării de context istoric. Este evident că, după 1989, teatrul, arta în general, a funcţionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o instituţie de supravieţuire. Elementul de viaţă era nul. În acest sens, trebuie să ne gândim la două etape: până în 1989 şi după 1989. Până în 1989, destinul profesionalismului şi al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politică fiind monocefală, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta în scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de naţionalism comunist sau de comunism pur şi simplu.
Naţionalismul comunist nu e cumva o aberaţie, o struţo-cămilă? Căci, se ştie, comunismul este în esenţă cosmopolit, internaţionalist, iar naţionalismul ţine mai mult de doctrinele de dreapta…
Cei care au inventat comunismul l-au făcut iniţial internaţionalist. Pe parcurs li s-a stricat jucăria şi s-a ajuns la naţionalismul de tip comunist, care este diferit de naţionalismul creştin-ortodox sau cel de tip masonic.
Adică la un naţionalism “de partid şi de stat”…
Exact. Aici, condiţia artistului era una de lagăr. El era folosit pentru a preamări, pentru a lăuda. Doar zona de divertisment era ceva mai liberă, dar şi aceea era cenzurată. Asta nu înseamnă că, în aceste condiţii, nu s-au produs opere de artă, chiar în zonele de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul şi am intrat în neocomunism, iar “eşalonul doi” a devenit mafie, forţă economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbelişte, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură.
“Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin artă”
S-a întâmplat atunci un contrafenomen care ţine de antropologia culturală: tot ce a fost pseudo-cultură înainte de 1989, tot ce a fost de proastă calitate (“Cântarea României” de exemplu, dar nu în totalitatea ei, căci s-au petrecut acolo şi lucruri bune), a ieşit la vedere, s-a cristalizat şi a creat o piaţă. O piaţă falsă, o piaţă a nonvalorii.
A amatorismului?
Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine să-l jignim, căci el reprezintă o fază a dezvoltării artistice. Şi eu vin din zona aceea. Aici e vorba de o piaţă a nonculturii.
Caracterizaţi în câteva cuvinte noncultura.
Promiscuitate, pornografie, kitsch.
Ce s-a întâmplat cu valorile culturale? Cum au supravieţuit?
Cum spuneam, oamenii noştri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin artă. În aceste condiţii, marii artişti, dezamăgiţi şi deprimaţi, s-au retras în instituţii bugetare, cu economii de tip primitiv, în care toată lumea este egală. În zona de subzistenţă economică, mai exact. Iar în zonele performante, de televiziune să zicem, au apărut oameni de calitate îndoielnică din toate punctele de vadere.
România e vinovată în totalitate de ce i se întâmplă pe acest spaţiu al culturii?
Nu putem să aruncăm această vină numai pe spatele României, pentru că procesul de mitocănizare e internaţional. “Familia Bundy”, sitcomurile, toate cultivă instinctele gregare. Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional. Mai există şi o problemă de antropologie culturală: nivelul cultural al unei ţări are legătură cu gusturile conducătorilor politici şi ale liderilor economici. Ei bine, aceşti lideri, cei din ’90 încoace, vor manele, de fapt cultură de tip manea. Să nu se înţeleagă că aş avea ceva cu maneliştii, căci nu existenţa acestui tip de noncultură este problema, ci frecvenţa şi întinderea apariţiei lor la televizor, în zona divertismentului de proastă calitate, a băşcăliei, care a luat locul umorului.
“După 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsă”
Care este, de fapt, diferenţa dintre băşcălie şi umor?
Înainte de ’89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea practicau umorul, care este o valoare a inteligenţei. Ca orice act artistic –vorba lui Heidegger – umorul te trezeşte din rutină. La noi el a fost o armă de apărare şi de rezistenţă. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de băşcălie, care desacralizează totul. Băşcălia este de tip ateu, neantizant, ea îşi bate joc de orice fel de valori şi repere. Acest sistem demolant al valorilor, care aparţine omului mic, a ieşit în faţă. Şi atunci a început să se creeze pe bandă rulantă doar acest gen de divertisment, invocând ratingul. Ceea ce este un fals, atâta timp cât excluzi alternativa.
Telenovelele fac parte din categoria incriminată?
Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele sunt nocive chiar şi pentru actori. Eu nu-mi acuz colegii, Doamne fereşte, pentru că săracii nu mai au unde să-şi practice meseria. Acceptă aşadar să joace în telenovele, amestecându-se cu amatorii. E ca şi când un neurochirurg ar avea mâna dreaptă un brancardier, care mai e şi murdar pe mână. Imediat se face infecţie. Prin analogie, aşa ajungi să vezi un actor profesionist înconjurat de doi-trei amatori. Şi ştiţi ce se întâmplă? Profesionistului îi scad reflexele, are loc o contaminare inversă şi toţi actorii par amatori. Revenind la noncultură în sensul larg, efectele ei sunt dezastruoase în timp pentru consumatori. Hrana aceasta surogat devine din ce în ce mai agresivă şi aproape o chestiune de şantaj. După 20 ani de imbecilizare, dacă oferi calitate, ea este respinsă, căci între timp s-a creat dependenţa. Vorba lui Socrate: piaţa este plină de lucruri de care n-am nevoie. Acum consumatorii au false necesităţi, false determinări.
“Au făcut din cultură un fel de rezervaţie”
Spuneaţi ceva de alternative. Unele televiziuni au programe culturale.
Este doar o mimare a alternativei. Şi când spun asta mă gândesc la TVR Cultural sau TVR Internaţional care sunt nişte catastrofe. Ei, săracii, nu înţeleg că actul de cultură este un organism plin de vitalitate şi nu ştiu să lucreze cu aşa ceva. Au făcut din cultură un fel de rezervaţie, un muzeu. Cultura înseamnă coeficient de putere naţională. Să ne uităm puţin la ţările civilizate. Şi acolo este o luptă acerbă între structurile de market şi cele culturale. Şi totuşi, cu excepţia unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reuşesc să-şi managerieze inteligent potenţialul cultural, performanţele culturale, pe care le “injectează” în programele şi emisiunile Tv, alături de alte emisiuni, unde cultura funcţionează mai bine decât izolată. La noi programele culturale sunt îngheţate şi convenţionale…
Ca la un parastas…
Chiar aşa. Şi-atunci, omul de cultură, artistul, care este viu, n-are unde să se ducă: la muzeu nu vrea, în partea cealaltă nu-l primeşte nimeni.
V-aţi confruntat cu această situaţie?
Bineînţeles. Eu am filmat la BBC, la RTL, în Anglia, în Franţa, peste tot, cu spectacole de pantomimă. În România nu am apucat să intru în nci o televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar în Televiziunea Română. Şi n-o spun ca să mă plâng, vă răspund la întrebare.
Poate n-aţi insistat destul…
Ba da. M-am înscris inclusiv la concursul de scenarii. Dar, vedeţi dumneavoastră, ei mă consideră tot out-sider, n-am fost ales. Au pus tot murdăriile lor ieftine, care le ilustrează perfect natura inferioară. Pentru că oamenii superiori sunt responsabili. De exemplu, dacă un om ajunge director al unui teatru naţional, sau al unei televiziuni naţionale, el este responsabil faţă de naţiunea respectivă. Şi toată strategia sa managerială trebuie să ţină seama de această exigenţă majoră, a interesului naţional.
“Există două culoare de jogging către cimitir”
Ce strategie culturală ar trebui aplicată în România?
O politică a certitudinii. Eu nu fac exerciţii socratice asupra mamei mele. Pe de altă parte, cum să faci exerciţiu de democraţie în valorile naţionale, punând-o pe Mădălina Manole alături de Noica sau Eminescu? Henry Coandă a spus că avem atât de multe genii că putem da cu împrumut. Este o certitudine. Iar certitudinile încep cu conştiinţa. Am fost debusolat pe vremuri, când un secretar literar de la Iaşi mi-a spus că Eminescu a fost şi poet. “Cum ŞI poet?” – l-am întrebat eu, indignat. “Păi da, mă, că a fost mai întâi o conştiinţă”. O afirmaţie care face cât toată istoria literaturii a lui George Călinescu.

Ce perspective avem să ieşim din situaţia în care suntem acum?
Ştiţi ce coeficient de inteligenţă şi de talent are poporul ăsta? Vă rog să mă credeţi, pentru că vorbesc în cunoştinţă de cauză, în două săptămâni Televiziunea Română poate deveni, în materie de divertisment, cea mai performantă din lume. Ceea ce, evident, nu se va întâmpla, din cauza acestei dictaturi a nonvalorii.
Dar vine o generaţie foarte bine înarmată genetic împotriva acestor rechini, care le va pune mari probleme peste 10-15 ani. Asta este, în cultură depunerile sunt lente. Mai ales că acum avem o şcoală de teatru distrusă, o ciupercărie de academii de teatru din care actorii ies fără pregătire şi fără perspective… În momentul de faţă există două culoare de jogging către cimitir: pensionarii, care sunt morţi de vii, şi tinerii, care sunt deja pensionari.
Există alternativa emigrării…
Da. Şi asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece inşi nouă pleacă afară. Iar problema este că ei nu pleacă din cauza banilor, ci din cauza imposibilităţii de a se manifesta. Această criză a potenţialului care n-are unde să se manifeste, a fost creată de nonvalorile iresponsabile din România, care nici măcar nu-şi pun problema ce face tineretul după ce termină şcoala. Iar reacţia acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii din “Micul prinţ”: “Dacă vrei să fim prieteni, îmblânzeşte-mă, educă-mă. Dacă m-ai educat, eşti responsabil”.
Deci, încă o dată, există o soluţie de supravieţuire?
Noi, ca popor, pentru a supravieţui, trebuie să ne retragem în munţi – în cultură. Altfel ne calcă gorilele cu Jeep-ul.

Articol preluat de pe site-ul http://www.certitudinea.ro/

Data publicarii: 19.01.2010

1) Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.

2) Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica.

3) Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca.

4) Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza.

5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.

6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

7) Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun în rai împreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mâinile si picioarele lor spre taiere, iar acum, în rai, neîncetat saruta cu evlavie picioarele si mâinile lui Hristos.

8.) Fericiti sunt cei care s-au nascut urâti si sunt dispretuiti aici, pe pamânt, deoarece acestora, daca slavesc pe Dumnezeu si nu cârtesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai.

9) Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre în aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita.

10) Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu tata înca din aceasta viata, având în acelasi timp depusa în casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobânda.

11) Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaza de la rau prin viata lor sfânta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca.

12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor.

13) Fericiti sunt copiii care de mici au trait într-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit în viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost îmbrânciti spre rau, dar care, îndata ce au auzit de Hristos, au tresaltat în inima lor si întorcându-se cu 180 de grade, si-au înaripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamântului si miscându-se în orbita duhovniceasca.

14) Mirenii îi numesc norocosi pe astronautii care se misca în spatiu, câteodata în jurul lunii, alteori pe luna. Însa mai fericiti sunt nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla prin rai, în adevarata lor locuinta, cu mijlocul cel mai rapid si fara mult combustibil, ci doar cu un posmag.

15) Fericiti sunt cei care slavesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.

16) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care traiesc în palate de cristal si au toate înlesnirile, însa mai fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a multor înlesniri (de fapt a multor greutati) si astfel s-au slobozit de nelinistea înfricosatoare a epocii noastre.

17) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care pot sa dobândeasca bunatatile lumii. Dar mai fericiti sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos si se lipsesc de orice mângâiere omeneasca aflându-se astfel langa Hristos zi si noapte în mângâierea Sa dumnezeiasca, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multa si nu încape în inima mea cea mica”.

18) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care au functiile cele mai înalte si casele cele mai mari, deoarece acestia au toate înlesnirile si duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei care au numai un cuib în care se adapostesc si putina hrana si îmbracaminte, dupa cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit sa se înstraineze de lumea cea desarta folosind pamântul doar ca reazem picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lânga Dumnezeu, Bunul lor Parinte.

19) Norocosi sunt cei care devin generali si ministri, dar si cei care devin si pentru câteva ore, atunci când se îmbata si se bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfânt sa devina îngeri pamântesti. Unii ca acestia au aflat caneaua paradisiaca prin care beau si se îmbata mereu de vinul paradisiac.

20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.

din “Epistole” , Cuviosul Paisie Aghioritul


.

.

Cititi si articolul de pe blogul “SACCSIV”: “Asasinul economic Jeffrey Franks a ucis si economia Argentinei”


.

1 “Hristos S-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8).
2 “Stapanirile de la Dumnezeu sunt randuite” (Romani 13, 1). Fericit cel ce intelege aceasta cereasca invatatura; caci ascultand de arhiereu, de domnitor, de parinte, de oricine e in adevar slujitor al lui Dumnezeu spre bine, de Dumnezeu singur asculta.
3 Ascultarea este perfectiunea cea mai inalta la care poate ajunge omul; ea singura ne apara de ratacire si de pacat. Caci ce este ratacirea? Cugetarea unui spirit slabit, ce nu recunoaste nici un stapan si nu asculta decat de sine. Si ce este pacatul? Fapta unei vointe corupte, ce nu recunoaste nici un stapan si nu asculta decat de sine.
4 Cand in faptele tale cauti numai la ceea ce-i place lui Dumnezeu si la folosul aproapelui, atunci te vei bucura de adevarata libertate a duhului.
5 Chiar de nu e buna oranduiala in lume, nu e viata decat prin ascultare; ea e legatura oamenilor intre ei si cu Facatorul lor, temelia pacii si principiul armoniei universale.
6 Este mai sigur a cere si a lua sfat, decat a da.
7 Intelepciunea voieste ca sa nu facem nimic important, mai inainte de a lua sfat, in spirit de supunere si de umilinta.
8 Nimeni nu stie a porunci cu indrazneala, daca n-a invatat a asculta cu supunere.
9 Nu cauta mangaierea in nici o faptura, ci bucura-te deplin in Domnul, si in toate, orice ti s-ar intampla, ramai intotdeauna multumit. Fericirea prea mare sa nu te veseleasca, nenorocirea prea mare sa nu te intristeze, ci plin de credinta si nadejde lasa-te in mana lui Dumnezeu, caruia nimic nu-i moare, nimic nu-i piere, ci caruia toate ii traiesc si toate ii slujesc.
10 Nu e putin lucru a sta sub ascultare, caci este mult mai sigur a fi ascultator, decat poruncitor.
11 Nu este intru om calea lui. Caci omul hotaraste si Dumnezeu oranduieste.
12 Nu lua aminte cine e cu tine sau impotriva ta, ci ai grija ca Dumnezeu sa fie cu tine in tot lucrul pe care-l faci. Sa ai constiinta buna, si Dumnezeu te va apara. Caci ce poate rautatea omului impotriva aceluia pe care Dumnezeu va voi sa-l ajute? Daca stii a tacea si a patimi, Dumnezeu nu te va lasa; El stie cum si cand sa te scape din tot necazul.
13 Nu vei ajunge niciodata la pacea sufletului, pana cand nu te vei supune mai-marilor tai din toata inima, pentru Dumnezeu. Dar fiindca multi se supun mai mult de nevoie decat din dragoste, pentru acestia supunerea este o pedeapsa si viata lor un sir de cartiri.
14 Te poti vantura incoace si incolo si pace nu vei afla, decat numai in smerita supunere fata de legiuita carmuire a mai marelui tau. Inchipuirea ca in alt loc va fi mai bine si schimbarea locurilor a inselat pe multi.
.
Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996
.
Cititi si celelalte articole din categoria:
“Despre ascultare si voia lui Dumnezeu”

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 31 other followers